Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul X

Își deschise ușor ochii atunci când își auzi numele, și se uitase la șatenul din fața lui curios. Se uitase în jur și făcuse ochii mari la vederea unui câmp împânzit de flori colorate și îi zâmbise drăgăstos lui Louis. Se dase jos din mașină și alergase printre florile parfumate admirând fiecare petală delicată, mirosind parfumul plăcut atingând fiecare floare colorată. Iubește florile, de fapt iubește natura. Iubește să stea în natură și să observe și cel mai mic detaliu, îi se păre foarte frumoasă priveliștea pe care o are acum. El, soarele și mii de flori care se întindeau peste câteva hectare, îndulcindu-l pe băiatul cu ochii verzi. Louis se uitase din depărtare la el, admirând fiecare mișcare a crețului. Harry părea fericit și părea că acolo îi este locul, printre miile de flori frumoase ca și el, zâmbind și admirând frumusețea acestora. Șatenul zâmbise și îl urmărea pe Harry care mergea liniștit printre coloratele flori. Acesta se apropiase și el de băiatul înalt și se așezase lângă Harry undeva unde nu erau flori, având grijă să nu rupă delicatele minunății ale naturii.
- Îți place aici? Îl întrebase pe creț în timp ce se uitase în ochii săi de culoarea jadului. Harry zâmbise și se uitase împrejur, mutându-și apoi privirea spre Louis.
- Normal, este așa de frumos. Mulțumesc că m-ai adus aici. Crețul zâmbise și Louis îi urmase fapta, încă sorbindu-l pe Harry din priviri. Louis era atras de Harry încă din prima zi, și de fiecare dată când vedea băiatul înalt se simțea mai atras de el. Aseară avuse până și un vis cu el, puțin cam ciudat pentru Louis, dar totuși era frumos. Era o priveliște frumoasă, meravilioasă chiar. Părul său creț flutura de la vântul de toamnă de afară și ochii lui lacrimau puțin de la vântul puternic făcându-i ochii să sclipească mai ceva ca un diamant. Buzele rozalii și subțiri îi erau deschise doar pentru a respira încet și mâinile sale erau acum pe pământul uscat, privirea zăcând undeva departe. Nu putea să o spună cu voce tare, dar în gândul lui, Harry este cea mai frumoasă persoană pe care a cunoscut-o până acum. Îi se părea înțepat, dar asta îl intrigă pe șatenul scund să se apropie de creț mai mult și sincer voia să îl cunoască mai mult, să îi știe fiecare gând fără vreo explicație logică. Voia să îl știe și nimic mai mult. Totuși, nu putea să își revină, parcă Harry îl prinse într-o vrajă și parcă nu putea să își ia ochii de pe el, într-un final băiatul cu ochii verzi observând șatenul cum se uita la el insistent. Acesta la rândul lui îl analiza pe Louis, și cum o mai spusese, era conștient de frumusețea acestuia. Chiar dacă nu vrea să recunoască, îi plăce atunci când Louis îi este aprope, chiar dacă de multe ori șatenul îl face pe băiatul înalt să se enerveze cumplit. Cei doi se uitaseră unul la altul pentru ceva timp și niciunul nu văzuse cât de repede trecuse timpul. Parcă acum câteva secunde era 12:10 și acum este 14:33. Se ridicaseră amândoi și porniseră spre mașină intrând, ca mai apoi Harry uitându-se pentru ultima dată la câmpul înflorat. Câteva ganduri îi invadaseră mintea și încerca să găsească câteva răspunsuri la întrebările încurcate. De ce îl duse Louis pe Harry aici? De ce se purtase cu el așa de frumos? Nu știa raspunsul și nici nu voia să îl afle, probabil pentru că după ar fi dezamăgit de acele răspunsuri. Poate doar a vrut să plece de la cursuri și nu a avut cu cine. Gândise crețul cu ochi verzi.

După câteva minute de mers cu mașina, ajunseră într-o cafenea intrând înăuntru și comandând o cafea și ceva dulce. Sincer, în momentul asta îi era mai mult foame și nu voia ceva dulce, dar mai bine nu spunea nimic. Îi plăcea cum Louis se comportase cu el și nu voia să strice momentul, chiar dacă habar nu are de ce se comportă așa cu el.
Sorbise din cafeaua amară cu poftă, dând de privirea lui Louis. Era aceiași privire din prima zi când se văzuseră, și îi se părea ciudată chestia asta. Se simțea intimidat de privirea șatenului și se foise pe scaunul tare, încercând să scape de privirile insistente ale lui Louis. Abia acum își amintise ce avea să facă în ziua asta și se uitase la ceasul agățat de peretele alb a cafenelei, gândind că probabil Damien plecase și crezuse că îl lăsase baltă.
- Louis, poți să mă duci acasă acum? Întrebase timid crețul dar Louis nu spune nimic. Șatenul chiar nu voia să îl lase să plece pe Harry, mai mult că sigur se va întâlni cu brunetul acela căruia lui Louis nu îi plăcea deloc. În ultimul timp a stat prea mult cu Harry și nu îl voia pe băiatul înalt în preajma nimănui. Sau cel puțin, nu îl voia în preajma lui Damien. Louis se încruntase atunci când se gândise la Harry. Până acum nu își puse problema asta, dar dacă Harry nu este ca el? Dacă Harold nu este gay sau bi, și este straight? Chiar nu voia să îl întrebe asta, mai mult ca sigur îl va crede după un ciudat. Știa bine că Harry aflase de la Liam ca el este gay, și având în vedere că nu se depărtase de șaten, clar Harry nu este homofob. Pentru moment dat, Louis se mulțumise și cu asta. Pentru moment dat.
- Uite, aaa... Voiam să te întreb dacă vrei să vii în după-amiaza asta la mine. Adică, doar să luăm prânzul, nimic mai mult. Spuse Louis rapid când văzuse că Harry se ridicase de la masă. Crețul se încruntase, dar până la urmă acceptase invitația. Până la urmă Louis se purtase frumos cu el și nu voia să îl refuze, mai ales că măcar azi să profite de Louis cel bun știind că mâine totul va reveni la normal; asta însemnând că Louis va fi din nou enervant, narcisist și arogant enervandu-l pe băiatul cu ochii verzi la culme.
- Sigur, de ce nu. Venise și răspunsul lui Harry într-un final, Louis respirând ușurat atunci când băiatul cu părul buclat acceptase propunerea. Era ciudat ce simțise azi pe lângă el dar totuși era un sentiment plăcut. Nu simțise asta până acum, și Louis încă nu era sigur ce este și sincer, îi era frică de toată chestia asta. Dar era totuși Louis Tomlinson, acel Louis Tomlinson căruia îi plăcea să enerveze pe toată lumea și să fie arogant cu tine până îți doreai moartea.

____________________________________________________________________________
CAPITOL NEEDITAT, IL VOI EDITA CAND VOI AVEA TIMP.

Deci jur că sunt așa de obosită încât adorm în 2 secunde.

All the love, L