Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XXVI

Tot ce vedeau cei doi era întunericul. De fapt, întunericul împreună cu anumite lumini din oraș. Totul se vedea atât de frumos, dar după părerea lui Harry, nimic nu era mai frumos decât Louis. Își scuturase capul în timp ce încerca să se concentreze pe drum, dar având în vedere că Louis tot zâmbea și cânta odată cu melodia de la radio nu ajuta.
- Unde mergem? Întreabase după câteva secunde Louis.
- Vei vedea. Harold răspunse, începând să cânte și el după. Cei doi aveau voci separate atât de frumoase, dar împreună sunau ca raiul.

După câteva minute, crețul oprise mașina pe marginea străzii și coborâse trăgând în piept aerul rece. Îi era recunoscatoare Annei pentru că lăsase mașina ei acolo. Louis era confuz, habar nu avea unde se afla, așa că atunci când îl văzuse pe băiatul cu ochi de culoarea jadului coborând acolo unde nici nu știa ce se afla, îl urmărise. Văzându-l în timp ce își dădea încălțămintea jos, făcuse același lucru. Surprinzător, își afundase picioarele in nisipul rece și abia atunci își dăduse seama că se afla pe o plajă. Cu toate că, nici nu auzise valurile marii. Totul era atât de întunecos, nu vedea unde călcase sau unde era băiatul înalt. Câteva secunde mai târziu, o lumină puternică îl orbise.
- Oh mulțumesc, acum nu mai văd nimic, ești super eroul meu. Louis era sarcastic, dar întrebarea era, când Louis nu era sarcastic?
- Mai taci. Spuse Harry, îndreptând lumina către apă. Băiatul cu ochi albaștri era surprins. Nici nu se văzuse
că era apă prima dată când venise, era atât de liniștită și calmă- niciun val, nimic.
- E atât de... frumoasă. Se așezaseră pe nisipul destul de rece, crețul punând telefonul în nisip pentru a avea puțină lumină, dar având grijă în același timp să nu intre nisip peste tot și să se strice. Începuse să îl admire din ce în ce mai mult pe șatenul cu breton, pur și simplu i se părea divin, atât de frumos încât dacă ar fi un zeu, l-ar întrece și pe Adonis.
- Închide gura, Styles. Râse Louis, făcându-i cu ochiul.
- Hei. Zâmbise el, luându-i mâna și strângâd-o fin.
- Tocmai mi-am amintit că mâine am un curs foarte important, nu îl pot pierde. - În ochii lui Harry se putea
observa dezamăgirea, dar băiatul cu păr cafeniu zâmbise și îl sărutase pe Louis, în semn de "Înțeleg". -
Pe altă dată fugirea în lume. - Zâmbise. - Îmi pare rău.

Cei doi se ridicaseră de pe nisip, neuitând de telefon, și intraseră în mașina neagră, Harold conducând până acasă.

[...]

Alarma puternică îl trezise pe creț, stricându-i un vis extrem de frumos în care era și Louis, bineînțeles. Se ridicase somnoros din patul moale și cald, luându-și o pereche de jeans negrii, un tricou în dungi și veșnicele ghete maro, intrând în baia luminoasă pentru un duș fierbinte. Iubirea apa fierbinte, se simțea atât de confortabilă pe piele și îl calma. Gândul îl duse către ieri, mica lor "fugire în lume". Partea bună fu că Louis adormise și a putut să rămână la Harry, astfel în cât băiatul cu ochi verzi îl admirase câteva ore înainte să adoarmă și el. Nu spunea că era obsedat, dar chiar ea. Îl voia pe micul șaten tot numai pentru el, iar pe lângă a fi obsedat era și egoist. Bravo Styles, nu există persoană mai bună  decât tine pe pământ. Gândise crețul în timp ce își ridicase ochii la cer. Luându-și micul ghiozdan de pe canapea și lăsând un mesaj pe noptiera lui Louis, dispăruse pe ușa mare.

Ajungând în fața clădirii gigant, Harry admirase vântul rece și copacii înalți care parcă dansau din cauza brizelor. Intrase în incinta, oprindu-se pentru a-și cumpăra o cafea de la aparat. Imediat după ce băgase banii și apăsase pe cantitatea de zahăr dorită, un sunet îi captase atenția. Era telefonul lui, primise un mesaj. Băiatul înalt scoase telefonul din buzunarul blugilor, uitându-se încruntat la mesajul pe care tocmai îl primise. Nu înțelegea ce se întâmplase și de ce, în primul rând, primise un mesaj de genul. Șterse mesajul rahat după cum îl considerase el, băgand telefonul gri înapoi în buzunar. Traversase facultatea, având în vedere că avea un curs de greacă tocmai în cealaltă parte a căldurii imense, imediat cum dase colțul holului izbindu-se de cineva. Deja-vu confirmat. Gândise Harold, înainte să vadă de cine se izbise.
- Damien. Spuse băiatul cu par de culoare cafeniu, în timp ce făcuse un pas în spate. Nu avuse frică de el, dar obișnuise să facă asta din cauza lui Louis pentru a vedea persoanele mai bine.
- Harry... Brunetul păruse destul de tensionat iar crețul habar nu avea idea de ce. El doar se încruntase si înainte ca Harry să spună ceva, băiatul cu ochi marini plecase. Ciudat dar stiu ca are ceva cu mine. Sper oricum ca ii va trece. Un sunet îi atrase iar atenția băiatului cu ochi de culoarea jadului, sunetul telefonului atunci când primești un mesaj. Al doilea mesaj... ce naiba se întâmplă și ce vrea de la mine? Nu înțeleg... poate e doar o glumă, Niam obisnuieste sa faca asta. Ah, ce idioți. Gândise băiatul înalt, intrând în sala unde avea cursul de greacă.

Profesoara începuse să explice noi argumente, cel puțin pentru Harold. Băiatul creț își scoase caietul nu mult diferit de cel al lui Louis, deschizându-l la următoarea pagină care așteptase să  fie scrisă. Ultimul gând al băiatului înalt era să găsească toate paginile mazgalite și rupte, un singur mesaj scris clar. Habar nu avea ce naiba se întâmplase, dar Niam întrecuse limita. Imediat ce cursul se terminase, Harry ieșise din sala de curs nervos și confuz în același timp, punând mâna pe telefon și sunându-l pe Niall.
"E prea departe. Trebuie să terminați cu povestea asta, aveam nevoie de caietul ăla." Spuse nervos crețul imediat ce blondul răspunse.
"Despre ce vorbești, Harry?" Niall era confuz, ori Harry delira, ori era doar alt vis ciudat pe care îl avea.
"Despre mesaje și caiet." Răspunse el, ridicându-si ochii la cer, în timp ce așteptase ca Niall sa recunoască odată.
"Ce mesaje si ce caiet? Nu știu despre ce vorbești, Styles. Ești bine?" Spuse blondul cu ochi albaștri, deducand din vocea lui ca era extrem de confuz. Atunci dacă Niall nu știe nimic, cine naiba e și ce vrea de la mine? Gândise băiatul cu picioare lung, încruntandu-se și închizând apelul. Imediat după ce făcuse asta, primise alt mesaj, dar de data asta diferit de celelalte:
"DEPARTEAZA-TE DE EL, DACA NU VEI SUFERI."

__________________________________________________________________________________

CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE. ÎL VOI EDITA CÂND VOI AVEA TIMP.

Omg finally.

In sfarsit am postat si eu ceva, fundul meu lenes a avut cateva probleme recent. Oricum, treceți peste greseli si sper ca va place

All the love, Lavinia