Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XXIII

O altă zi de facultate. Harry se trezise somnoros și liniștit în acea dimineață, avuse chiar dacă e ciudat, un vis cu Louis și a fost atât de perfect întrucât a început ziua minunat. Se ridicase din patul mare și pufos căscând lin și își luase niște haine la nimereală pentru vesnicul duș de dimineață. În timp ce făcuse duș își puse telefonul lângă cabină, melodia de la Bad Wolves - Better the devil, fiind pe fundal. Trupă nouă, melodii noi. Harry descoperise de puțin timp trupa dar era mulțumit și sincer, iubea melodiile lor. Iubea de fapt, rock-ul în general. Imediat după duș, băiatul înalt se îmbrăcase în timp ce își verificase telefonul, la ora aia Louis ar fi trebuit să îl sune dar nu era niciun semn de la băiatul scund. Harry se încruntase ușor și își scuturase capul, înainte să se încalțe ghetele maro și sa își lege o bandană albastră în jurul gâtului, luându-și ghiozdanul mic și gri. Își iubea și ghiozdanul lui cât un pumn, iubea tot ce era mic... ca Louis. Băiatul cu păr cafeniu își scuturase capul a doua oară în câteva minute, uitându-se prin prejur după băiatul la care se gândise câteva secunde în urmă în timp ce își băgase căștile în urechi și mergând ușor pe trotuarul îngust. Nici nu își dăduse seama când ajunse în fața clădirii înalte și nici atunci când șatenul scund apăruse lângă el, vorbind dar Harry neauzind nimic.
- Harold, ești bine? Îl întrebase băiatul de lângă el, Harry doar uitându-se pierdut la el.
- Ah da, sunt bine. Puțin distras în ultimul timp, prea multe examene. Crețul răspunse. Mergem? Adăugase, înainte să între în clădire, împreună cu șatenul scund.
- Louis?
- Da?
- Știu că este ciudat dar înainte să mergem la facultate mă sunai mereu, astăzi ce s-a întâmplat? Spuse băiatul cu ochi de culoarea jadului, fiind atent la buzele lui Louis.
- M-am trezit târziu, nimic interesant. Zise Louis, gândindu-se la mica minciună pe care i-o spuse băiatului înalt și cu bucle ciocolatii. Îi păruse rău că făcuse asta, dar nu ii putea spune ca se certase într-un fel cu bruneta ce o reîntâlnise ieri. Imediat după, Harry îl salutase pe Louis și intrase în sala unde avea primul curs pe astăzi.

[...]

Băiatul creț avea ultimul curs literatura, era cursul lui preferat și aștepta asta de ceva timp. Avuse un proiect, trebuia să scrie un fel de eseu despre o poveste de dragoste inventată de el și desigur, s-a gândit la Louis... chiar dacă a trebuit sa povestească parțial despre o fata. Nu știa cum vor reacționa ceilalți dacă ar afla că este gay, ei știu de Louis, nu de el. Oftase încet și se așezase într-o bancă aleatorie, nu avea un loc "al lui". În câteva minute sala se umpluse, lângă el așezându-se o fata. Drăguță. Gândise Harry, analizând subtil fata de lângă el. Își scuturase capul și atunci când avea idea de a fi atent la cei din jurul său, o voce subțire îi tăiase gândul. Era profesoara.
- Bună ziua tuturor. Eu sunt noua profesoară de literatură, Ava Maison,  și îi țin locul profesorului Rossi, ce este acum implicat în altceva. Mi-a fost zis că pentru astăzi aveați de făcut un eseu, care va ajuta mult la examenul viitor.
Vorbise profesoara în vârstă, uitându-se prin sala mare și aglomerată. Începem să citim anumite lucrări, fiind după expediate profesorului vostru. Adăugase ea, analizând fiecare persoană. Tu, băiatul creț din ultima bancă - spuse îndreptând degetul spre Harry - începem cu tine primul.
Băiatul buclat se ridicase încet de pe scaunul tare din lemn, și se indreptase spre așa zisa catedră, unde își lăsase o copie a lucrării. Se așezase înapoi în bancă, uitându-se întrebător la profesoară.
- Um, trebuie să... știi tu... citesc? Spuse el cu o voce stinsă, privind persoanele din sala mare.
- Da, trebuia să citești. Harry se încruntase la acea propoziție, era foarte ciudat având în vedere că este la facultate, nu la liceu sau școala primară unde se facea asta. La facultate este total diferit, profesorii nu stăteau după tine să îți faci "temele", acolo numindu-se eseuri sau proiecte, depinde ce facultate urmezi. De asemenea, nu trebuia să vii la toate cursurile, vii sau nu era problema ta și numai a ta, oricum trebuia să treci examenele dacă voiai să economisești câțiva bani. Băiatul cred începuse să își citească lucrarea, chiar dacă era de 4 pagini, se părea că Avei nu îi păsa.  Și așa, minutele trecuse și eseul venea terminat, la urmă toată lumea aplaudând.
- Foarte bine, domnule ...
- Styles.
- Domnule Styles. O lucrare excepțională, se cunoște că ai lucrat mult la ea. Este o poveste adevărată? Începuse bătrâna, uitându-se curios la Harry care era atunci în propriile lui gânduri. 
- Da, tot ce am spus despre el este adevărat. Este atât de drăguț și iubirea mea pentru el va fi eternă. Răspunse la intrebare băiatul cu ochi verzi, visând la Louis.
- El? Își ridicase o sprânceană Ava.
- Am spus el? Ah, nu nu, voiam să spun ea. Este atât de frumoasă... și um... o iubesc mult. Da, o iubesc. Se agitase Harry, dandu-si o palmă mintală fiindcă chiar a spus el. Ce naiba Harold, aproape se descoperea totul. Bravo. Am nevoie de o cafea. Gândise el, imediat după ieșind din sala și îndreptându-se spre mașinăria care distribuie cafea. O cafea neagră amară, fără zahăr. Perfect. Avea doar să se întâlnească cu Louis, mereu făceau asta, ei bine cel puțin în ultimul timp.
- Hei Lou. Își salutase Harry prietenul, așa zisul prieten care tocmai vedea înspre el.
- Hei Haz. Cafea? Neagră fără zahăr? Ce s-a întâmplat, bei asta doar când ești stresat. Spuse Louis, luându-și și el o cafea, mai duce totuși ca a lui Harry.
- Nu, nimic, e totul în regulă. Doar examenele. Harry băuse din cafea lui, mergând ușor înspre ieșirea din clădire, în timp ce desigur, Louis îl urmărea.
- Eu am terminat cursurile pe ziua de astăzi, dar vreau să trec și pe la cursul de fotografie. Louis vorbise, așteptând ceva de la Harry.
- Eu mai am un curs, dar mâine încep cursurile de la 17. Zise și Harry, gândindu-se la ce restaurant să meargă să mănânce.
- Perfect. Dar, unde mergem? Întrebase șatenul, privindu-l pe băiatul înalt. Harry doar ridicase umerii, râzând puțin la expresia scundului. Habar nu am, vreau să merg undeva și să mănânc.
- Atunci... mergem la veșnicul local al studenților? Propuse băiatul cu păr drept, ridicând din sprâncene. Harry râse la gestul lui, și aprobase chiar înainte să își dea seama că deja erau în fața localului. Râse iarăși, intrând cu Louis și așezându-se într-un loc mai retras.
- De ce aici? Întrebase Louis, uitându-se prin prejur.
- Nu știu, totuși lumea se uită la noi ciudat. De parcă am fi... într-o relație. Răspunse Harry stânjenit, chiar dacă în imaginația lui ei doi erau într-o relație, căsătoriți, cu 4 copii și 2 animale de companie.
- Știu, în facultate circulă vestea asta fake. Și totuși suntem la facultate pentru numele lui Dumnezeu, nici aici nu se scapă de dramă și vești afurisite. Louis ridicase ochii la cer, uitându-se pe meniu.
- De ce te mai uiti la el? Știi tot pe de rost? Harry râse, punându-și mâna pe abdomen și arătându-și gropitele adânci, așa obținând niște priviri de la fetele de lângă masa lor. Cu sinceritate, toate fetele salivau după crețul nostru cu ochi verzi și gropițe fascinante, dar el nu putea vedea asta. Bisexual sau poate și gay, nu se lămurise încă dar totuși nu era vina lui.
- Adevărat. Zâmbise Louis, uitându-se prin local. Mica îi fu surpriza atunci când la 2 locuri de el, era bruneta cu ochi verzi, Leyla. Îi dădea sincer dureri de cap, doar ea apăruse în calea lui și îl enerva mult asta. De ce nu își poate vedea de treaba ei, i-am spus că nu o vreau aici. Ce mai caută?
- Chelner! Strigase Louis, un băiat masiv și șaten venind la masa celor doi. O pizza americana și un milkshake de vanilie pentru băiatul creț și un burger și un milkshake de menta și ciocolată pentru mine. Dăduse comanda șatenul, zâmbind călduros lui Harry decât chelnerului.
- Imediat ajunge. Zice el, analizându-l câteva secunde pe Harry.

Zis și făcut, peste nici 5 minute, chelnerul ajunse cu ordinea lui. Puse burger-ul și pizza pe masă, dar fiind atent și nenorocit să scape milkshake-urile pe Harry. Atât mai lipsea și de data asta...
- Ce naiba!?! Strigase Harry, uitându-se pe tricoul și pantalonii lui murdari. Nu te uiți pe unde mergi?? Era enervat, tocmai ce 2 futute băuturi au ajuns ornamente pe hainele lui.
- Nu e nevoie să țipi așa. Se încruntase băiatul șaten și masiv, privindu-l pe Harry nervos.
- Nu ar trebui să țip așa? Tocmai ce ai scapat puțin milkshake pe mine, nu ți se pare? Vorbise băiatul cu picioare lungi sarcastic, încercând să își șteargă hainele murdare.
- Ai grijă cum vorbești. Îl amenințase chelnerul, apropiindu-se mult de creț.
- Iar tu ai grijă unde te duc picioarele. Se auzise și Louis, fiind deja deranjat de comportamentul șatenului.
- Oh Dumnezeule, cine se bagă. Gay-ul facultății. Ți-o trage în fund obligat sau ești fetița bună și o faci de bună voință cu Styles? Spuse chelnerul nenorocit, râzând puternic, înainte să îl împingă pe Harry de perete tare. Ohoo, până aici băiatul meu. Gândise Louis, înainte ca bătaia anului să fie dezlănțuită. Direct un pumn în nas, și sângele era prezent. Louis râse la fapta lui, alegându-se așa cu un pumn în burta și un cot în spate. Iar de aici, nu va mai spun povestea pentru că se știe deja cine a câștigat. Un minut de reculegere în memoria chelnerului nenorocit.
- Louis, gata! Strigase Harry, în timp ce încerca să îl convingă pe Louis să lase săracul om. Îl vei omorâ, gata!
Băiatul creț reușise să îl rețină pe șaten, care se uita cu ură la persoana întinsă pe jos.
- Harry! Ești bine? Intrebase o voce din spatele lui Louis. Atât mai lipsea acum, domnul nostru Damien. Gândise Louis, înainte să se întoarcă și să îl vadă pe Damien în fața băiatului înalt.
- Da, el este bine. Nu are nevoie de ajutorul tău. Intervenise Tomlinson, în 2 secunde fiind în fața brunetului.
- Am vorbit cu Harry. Damien spuse nervos.
- Harry ai nevoie de el? Ai nevoie de Damien, Harold? Se uitase la băiatul cu bucle maronii, el fiind foarte confuz.
- Um... eu... aaaa... Nu putea vorbi și habar nu avea ce se întâmplă cu el. Ce naiba, vorbește odată. Spune ceva la dracu! Nu, nu am nevoie de Damien.
Brunetul se uita șocat la Harry, tocmai ce se despărțise de el indirect. Lumea din jurul lor susotea, toți erau confuzi la moment dar până la urmă si-au dat seama că între cei 3 nu este o relație prea bună. Harry doar ce s-a despărțit de iubitul lui Damien, iar acum degetele lui Louis erau împreunate cu alea lui Harry.
- Pleacă Damien, Harry nu este al tău. Nu are nevoie de tine. El este proprietatea lui Louis Tomlinson.
Crețul habar nu avea ce se întâmplă, era foarte confuz iar cu asta, Louis îl băgase în ceață complet. Damien doar se uita la Harry socat, nu avea cum să îi facă asta. După 2 luni și ceva de relație, asta nu putea să se întâmple. Toți erau agitati și curioși, ce se întâmplă între cei doi băieți? Așa spusele vești fake sunt adevărate? Fiecare aștepta ceva. Și până la urmă apăruse.
- Eu și Harry suntem într-o relație. Anunțase Louis, sărutându-l pe băiatul cu ochi verzi.

____________________________________________________________________________
V-am spus că se complică treaba.

Oops

Anyway, aici un capitol nou și lung, știu ca nu am postat de ceva timp și la fel ca data trecuta, am avut probleme cu scoala, familia și ei bine, iubirea.

Sper sa va placa și vouă, mi-a trebuit sincer 1 săptămână să îl scriu. Rămăsesem fără idei haha.

CAPITOLUL NEEDITAT. CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE.