Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XIV

Ei bine, într-o perioadă totul mergea excelent în viața lui Harry. Îl avea pe Damien și era super fericit. Îi avea și pe Niam... dar totuși ceva părea că lipsește în toată chestia asta. Ei bine, ceva sau cineva lipsea cu adevărat din viața crețului. Un anumit șaten cu ochii albaștri ca și cerul senin... Dar Harry nu auzise nimic de el de câteva luni, mai precis trei luni, de când avuse acel accident. Părea că le mergea bine la amândoi la acea petrecere. Părea că totul era bine, nu este așa? De fapt, nu este așa. Imediat ce băiatul cu ochi verzi a ales relația lui cu Damien, micul șaten a ajuns acasă mai rănit ca niciodată. Louis plângea... după atât de mult timp el plângea... și asta doare așa de tare. Doare, nu este așa? Louis ajunse acasă și se lipise de ușa rece începând să plângă puternic și să piardă și ultima rămășiță de control din el. Până la urmă, cum a putut crede că Harry are sentimente pentru el când deja și-a făcut pe altcineva? Cine știe ce s-a întâmplat între ei în astea 3 luni. Poate crețul se vedea cu Damien și atunci când Louis vorbea cu el. Atunci când Louis credea că Harry are niște mici sentimente pentru el. Cum am putut fi așa de prost...? Louis se așezase în șezut pe gresia rece și își așezase picioarele la piept, strângându-și cu mâinile mici. Micile scâncete și șoaptele începuseră să devină vorbe și urlete, lacrimi și ură. Îl ura, îl ura așa de mult dar în acelaș timp îl iubea din toată inima lui. Din toată inima lui mică, care acum îi aparține lui. Harry poate să facă orice cu el pentru că dacă este crețul, este bine. Poate să faca orice din el și Louis ar accepta. Dar mai puțin asta, mai puțin asta... Cum a putut să îl facă de râs așa? Cum a putut să... de fapt, el nu a spus niciodată că simte ceva pentru Louis pe când șatenul nostru simțea mai mult decât trebuia. Îl iubește și simțea că Harry este totul pentru el, că ei doi vor domina lumea cu iubirea lor. Dar se pare că totul a fost doar în capul lui, că totul este doar imaginația lui și că Harry este mai fericit fără el cum nu a fost vreodată. Știe ce simte pentru băiatul cu ochii verzi și totuși i se pare așa de corect. Așa de corect ca ei să aibă o relație. Dar acum ce se întâmplă? Harry a ales relația lui cu Damien și Louis... nu a ales nimic. Ce putea face șatenul văzându-i pe amândoi, ținându-se de mână? Ce putea face văzându-l pe Harry ca l-a ales pe Damien? Ce putea face? Acum ar trebui să îl uite. Să îi uite ochii lui verzi de culoarea jadului, să îi uite buclele lui moi, să îi uite buzele lui roz și dulci, să îi uite corpul lui frumos sculptat, să îi uite mâinile lui mari și degetele subțiri și lungi, să îl uite pe el. Să își dea seama că nu are sentimente pentru el și că nu va avea niciodată. Să își dea seama că Harry niciodată nu l-a plăcut și nu l-a suportat dar totuși a avut atât de multă încredere în el... încredere că el nu este ca alții, că nu îl va lăsa, că simte ceva pentru el, că băiatul cu ochi de jad nu îl va răni. Stând pe gresia rece și plângând și-a dat seama că viața lui nu va fi niciodată fericită. Avea totuși o mama și un tată, frați și surori, dar ce contează dacă nu sunt ai lui. Cum să fie fericit știind că nu este iubit de niciunul? În acea casă parcă este un intrus. Mama și tatăl lui adoptiv l-au luat doar pentru a primi banii pentru al crește ce erau normal ai lui dar niciodată nu a văzut nimic, iar frații și surorile lui îl urăsc pentru că el nu este ca ei, el nu face parte din acea familie. Atunci când a împlinit 18 ani a fost dat afară din casă, fiind nevoit să își găsească un loc unde să stea până își va găsi un apartament și desigur, un job. Și-a găsit, cu greu un job și o garsonieră pentru atunci iar apoi, și asta cu greu, și-a cumpărat apartamentul în care stă acum. Până la urmă, cine ar place unul ca el? Un băiat gras și nefolositor, stupid și urât. El este un gras, el este un idiot, el nu are creier, el este scund, el este un nimeni, el este Louis. Cine ar crede că el este frumos? Cine l-ar putea vrea pe el, un gras? Nu este nimic special la el și nimeni nu îi va acorda atenția lui. Dar Louis nu vrea atenția celorlalți, șatenul vrea atenția crețului. Atenția băiatului iubit de el. Da, îl iubește și știe deja asta. Și-a dat seama de mult, de când au avut primul sărut. De când a simțit fluturii în stomac, de când a simțit fiori când l-a atins, de când ochii lui îl lăsau fără oxigen, de când Harry îl făcea special. Și acum ce s-a întâmplat? Harry l-a ales pe Damien, nu l-a ales pe el. Ce putea face? Ultimul strop de control a dispărut exact atunci când s-a gândit la Damien. Pentru a doua oară în viața lui, persoana iubită îl părăsește, nu îl alege pe el. Și asta ce înseamnă? Ei bine, pentru Louis toată chestia asta însemna că el nu este ceea ce ar trebui. Că el este un nimic. Că el nu este dorit. Că el nu este frumos. Că el nu este prețuit, chiar dacă mereu încearcă să dea cel mai bun din el. Că el este josnic. Că el este gay. Că el are inima ruptă. Băiatul cu ochii albaștri, după atâta timp, are din nou inima ruptă, sfâșiată în cel mai rău mod: trădarea. Știa bine că nu trebuia să mai pună suflet, ca trebuia să se îndepărteze când avea ocazia, din prima. Știa că nu va fi iubit înapoi, nici nu se aștepta, dar a avut speranță până în ultima clipă: speranța de a fi iubit măcar de Harry.

.
.
.
Sorry for this, don't @ me..

Scuzați eventualele greșeli.

All the love, Lavinia