Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XX

Exact 1 oră după, cele 4 fete erau în casa Charlottei, împreună cu băiat creț. Ei vorbiseră încontinuu și erau foarte fericite, până la urmă, și-au găsit în sfârșit fratele iar pentru asta, ele îl iubesc așa de mult pe Harry. Ele și-au dat seama că băiatul înalt este o persoană minunată și are un suflet de aur, are un caracter foarte frumos și aspectul lui este impecabil și cu toate astea, surorile Tomlinson ar fi foarte fericite dacă Harry ar fi împreună cu fratele lor; ele cred că Harry este foarte potrivit în acest rol.
- Vreau ca astăzi să organizăm ceva. Mâine, imediat ce mă trezesc, îi voi face lui Louis o vizită și vreau să vorbesc cu el și pentru asta, vreau să mă ierte așa că mâine vreau să îl cunoașteți. Spuse Harry, în timp ce se juca cu inelul de pe degetul arătător, fiind atent la expresiile fetelor. Vreau să îl fac să mă creadă pentru ca știu că nu o va face dar totuși sper că v-a prinde informația bine. Adăugase crețul, privind surorile Tomlinson. Cele 4 doar afirmaseră din cap, fiind de acord cu părerea băiatului cu ochi de culoarea jadului, vrând tot ce e mai bun pentru fratele lor. Ei au mai stat câteva ore de vorbă, ajungând să se cunoască foarte bine în așa fel încât, fetele să își cunoască fratele prin vorbele scoase de creț.

Zis și făcut.

A doua zi, Harry se trezise ca prin miracol pe la ora 7 atunci când răsăritul era în toi și asta îi aduse o dispoziție foarte bună, gândindu-se la Louis îmbrăcat în culoarea galben. Zâmbise nerod și se îmbrăcase cu veșniciii skinny jeans negri, își luase un tricou simplu negru și împreună cu ghetele maro și ochelarii de soare, cu toate că nu era indicat și nici nu avea nevoie de ei, pornise către casa băiatului ce inima l-a ales. Cu toate că Harry știe prea bine și și-a dat seama că îl place în totalitate pe Louis, șatenul scund îl induce câteodată în eroare cu, comportamentul lui, dar speră totuși, că Louis îl place la fel de mult cu o face și el. Ajuns în fața ușii, băiatul buclat își făcuse curaj și înainte să bată la ușă, făcuse un respir lung și calmant. După câteva secunde, Louis îi deschise ușa crețului, uitându-se întrebător la el în timp ce Harry doar admira frumusețea ce stătea în fața lui.
- Ce cauți aici? Întrebase Louis, fiind conștient că Harry se holba la el dar în acelaș timp, fiind confuz în legătură cu vizita băiatului cu ochi verzi.
- Ăm... eu... Pot intra? Spuse Harry, rușinat din cauza ochilor de culoarea smaraldului. Louis îi făcuse loc să între și îl pofti în livingul călduros, amândoi așezându-se pe canapeaua lungă.
- Acum îmi spui de ce ești aici? Sparse liniștea Louis, vrând mai multe informații.
- Eu... Ăm... Știu că..  Harry doar se balbaia, neștiind cum să înceapă conversația.
- Doar spune-o repede și la obiect. Spuse Louis, așteptând cu nerăbdare informații de la creț.
- Ți-am găsit familia. Răspunse băiatul înalt, șatenul abordând o expresie serioasă.
- Mă iei la mișto? Acum pe bune vorbind Harry, nu ți-am făcut nimic să îmi faci vreo farsă sau altceva. Zise băiatul mic de statură, uitându-se urât la băiatul creț cu ochi verzi de culoarea jadului.
- Nu, nu... Chiar ți-am găsit familia, sau ce a rămas din ea, Louis. Imediat de am plecat de la spital m-am gândit la posibilitatea asta și în zilele astea am fost ocupat cu asta... Te rog să mă crezi. Harry se apropiase de Louis și se uitase în ochii lui, parcă citindu-i gândurile.
- Nu mă păcăli, Harry. Nu ți-am făcut nimic să o merit. În acel moment, lacrimile îi curgeau pe obrajii rozalii.
Băiatul cu ochi de culoarea jadului îi prinse fața și îi șterse lacrimile, sărutându-i apăsat fruntea.
- Nu te păcălesc și chiar vorbesc serios, Louis. Ei bine, în zilele astea ți-am căutat familia și am aflat că ai încă 4 surori: Charlotte, Felicite, Daisy și Phoebe. Le-am găsit pe toate și ne-am văzut, am vorbit foarte mult cu ele și le-am povestit despre tine. Au spus că sunt fericite că te-au găsit și ar vrea atât de mult să te vadă. Chiar astăzi mă gândeam și ne-am pus în plan să vină aici, pentru tine, surorile tale Lou. Eu chiar nu te mint și mi-ar face plăcere dacă m-ai crede. Vreau doar să nu fii supărat pe mine și știu că ți-am făcut atâtea dar îmi pare atât de rău. Te rog, iartă-mă. Îl implorase băiatul creț pe șaten, îmbrățișându-l strâns, de parcă voia să îi între în inima lui mică și de gheață. Le voi suna acum, nu îmi dă drumul, te implor. Adăugase băiatul înalt, neîntrerupând îmbrățișarea între cei doi băieți.
- Lottie, este pregătit, puteți veni. Spuse Harry blondei de după apel, Charlotte răspunzând afirmativ și zicând că ele vor fi acolo peste 5 minute aproximativ. Între timp, cei doi băieți au stat doar îmbrățișați, nederanjând liniștea plăcută. Harry se îndrăgostea de băiatul cu ochi albaștri în fiecare minut mai mult și putea spune că îl place pe deplin iar băiatul cu ochi albaștri s-a îndrăgostit de mult timp de Harry, acel Harry dulce și minunat, sufletist și copilăros . Încă nu putea să creadă că Harry îi găsise familia, totuși el nu menționase un tată sau o mamă și asta i-a făcut o gaură în inimă gândindu-se la gândul că ei nu mai erau, dar era foarte fericit că măcar surorile lui erau în viață și după atât de mult timp, putea să fie împreună cu familia lui. Abia în momentul ăla, Louis își dăduse seama că plângea în brațele calde ale băiatului creț ce făcuse ce făcuse pentru el, un băiat nesemnificativ și neimportant.
- Îți mulțumesc atât de mult, dar atât de mult Harry. Îți mulțumesc din tot sufletul, din toată inima și îți voi rămâne dator pentru asta. Îi spuse șatenul, Harry doar zâmbind cu gândul în minte că în sfârșit, Louis avea să fie fericit. Sunetul soneriei îi făcuse pe cei doi băieți să se despartă din îmbrățișarea strânsă, Harry ridicându-se ca fulgerul și pășind apăsat spre ușă. La intrare erau cele 4 fete, mai emoționate ca niciodată pentru revederea fratelor lor iar Louis, era totuși preocupat. Cea mai mare dintre ele, Charlotte sau Lottie pentru majoritatea persoanelor, intrase fără să spună nimic și se oprise în dreptul șatenului mic de statură, punându-și mâinile la gură în timp ce plângea silențios.
- Louis... spuse ea, îmbrățișând strâns băiatul cu ochi albaștri identici cu ai ei. Sunt aici, suntem toți aici pentru tine. O Dumnezeule, ești exact cum te imaginam toată viața. Adăugase Lottie, strângându-și fratele și plângând pe umărul lui. Pe partea cealaltă, Louis nu putea să creadă că ea este sora lui: este așa de frumoasă și drăguță, seamănă cu el mult la fel ca și celelalte surori, și cu gândul ăsta plângea pe umărul ei foarte fericit din cauza situației actuale.
- Tuturor ne-a fost dor de tine chiar dacă nu îți amintești de noi. Mereu te-am căutat și în sfârșit visul nostru este real. Spuse și Félicité, toate fetele prinzându-și fratele în brațe și plângând fiecare mai tare decât celălalt.
- Harry. Strigase Louis după creț, făcându-l pe Harry să zâmbească alăturându-se grupului fericit.
- Îți mulțumesc atât de mult pentru tot. Zise Louis, cei doi băieți zâmbindu-și.

____________________________________________________________________________

CAPITOL NEEDITAT. CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE.

Aici un nou capitol pentru că astăzi este o zi minunată. Îmi pare rău c6a aici îți spun atât de târziu 'La mulți ani' Haz, dar chiar îți doresc să ai o zi minunată și o viață frumoasa la fel ca tine. Te iubim toți și sperăm ca într-o zi sa iti găsești persoana potrivita ție, ce te va face fericit.

Blablabla am avut răceala blablabla nu știu când voi posta ceva nou blablabla. Voi ce credeți ca se va întâmpla cu Harry și Louis?

All the love, Lavinia