Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul IX

La fel ca și ieri, Harry se ridicase din patul său calduros și înjurase printre dinți atunci când degetul lui cel mai mic făcuse cunoștință cu o margine a patului.
- La naiba, la dracu, să te ia naiba de prostie nenorocită! Strigase puternic dar telefonul care băzaise în semn că primise un mesaj îi atrase atenția.
/Baia băieților, 9:50./ 8:26
/Ce facem noi în baia băieților, Louis?/ 8:27
Crețul se enervase puțin că Louis îi dăduse văzut, dar lăsase gândul asta și ca de obicei, făcuse un duș fierbinte. Se îmbrăcase cu unii din mulții skinny jeans negri și își trase grăbit o bluză gri pe el. Își puse un fes negru și câteva fire din părul buclat ieșiseră la iveală. Se încălțase cu ghetele și își luase din mers ghiozdanul de pe canapea.

Ajuns în clădirea uriașă, Harry se uitase prin prejur, dar școala părea că este moartă. Nici un sunet, nici o mișcare și totuși, este ora 9:53. Se vede că nimeni nu este încântat să stea aici. Gândise băiatul cu ochii de culoarea jadului și intrase rapid în baie; acolo era Louis, sprijinit de caloriferul fierbinte.
- Bună dimineața. Îi urase șatenul și Harry răspunse la fel, după întrebând curios:
- De ce m-ai chemat aici așa de devreme?
- Astăzi nu o să mergem la cursuri. Tu o să vii cu mine. Răspunse băiatul scund și băiatul cu bucle ciocolatii se încruntase.
- Cum adică nu mergem astăzi la ore? Unde să mergem, eu nu vin nicăieri. Spuse deranjat și Louis îl prinse de mână, ca mai apoi Harry să se lase târât din baia luminoasă.
- Ba o să mergi cu mine, chiar dacă nu îți place. Îl ațintise cu o privire ucigașă și crețul se dăduse bătut. Nu îi plăcea să stea în compania lui Louis, mai ales acum când se simțea ciudat în preajma lui. Dar nu avea ce să facă, îl cunoscuse pe Louis acum o săptămână și a învățat că nu dă ascult celorlalți deci, trebuie să faci cum zice el și dacă nu vrei, oricum găsește un mod de a te convinge sau pur și simplu te trage după el. Ieșiseră din clădirea imensă ca mai apoi să părăsească curtea facultății pe ieșirea din spate. Nu mă mir că are o ieșire prin spate. Mă întreb dacă are și un cinema sau o sala de jocuri, la cât este de mare. Gândise Harry și îl văzuse pe Louis atent pe unde calcă. Se uitase la el și constatase că, oricât ar vrea el să nege, Louis este un bărbat frumos. Nici nu știa unde merge, și totuși mergea cu el. Ura atunci când inima și corpul lui nu îi ascultau cerințele, și pur si simplu îl asculta pe Louis. La fel de mult ura și atunci când Louis se apropia puțin mai mult de el și începea să aibă reacții ciudate. Până acum nu i s-a mai întâmplat așa ceva, mai ales pe lângă un băiat. Atunci o întrebare înflorise în capul lui. Știa deja după spusele lui Liam că băiatul șaten era gay, dar el? Ce este el? Până acum a fost și a plăcut doar fete, și nu își amintea dacă a avut vreo reacție pe lângă un băiat așa cum avea când era lângă el. Se încruntase la gândurile lui încurcate și își spuse că probabil nu este nimic important, mai ales că nici nu știa ce sunt acele reacții. Nu a simțit așa ceva niciodată. Pentru numele lui Dumnezeu, nu avea nimic cu persoanele gay, doar că nu știa nici el raspunsul la întrebarea încurcată. Pierdut în lumea gândurilor, Harry nici nu observase când ajunse într-un parc, și se așezaseră amândoi pe o bancă.
- Ce facem aici, Louis? Întrebase crețul și Louis își butonase telefonul nebăgându-l pe băiatul înalt în seamă.
- Tu stai aici, eu mă duc să îmi cumpăr țigări. Vrei să aduc ceva? Spuse într-un final șatenul dar Harry negase.
Îl văzuse ridicându-se de pe banca veche și în câteva secunde, Louis dispăruse din raza vizuală a băiatul cu ochii verzi. Ca de obicei, Harry își puse multe întrebări, unele chiar fără sens. Ce căutau ei aici? Unde se vor duce ei? De ce a acceptat să vină cu el? Nu știa răspunsurile, cel puțin până acum.
- Nu te mai încrunta, Styles. Vei face riduri.
Harry își dăduse ochii peste cap la idioțenia spusă de Louis dar, băiatul scund îl prinse de mână și ieșise din parc ca mai apoi să intre cu el într-un magazin de înghețată.
- Pe bune? Îți bați joc de mine? Înghețată? Ce mai urmează? De ce nu ne luam și baloane și hai sa ne prindem părul în două codițe. Începuse să vorbească ironia din Harold și Louis doar râse la remarca băiatului.
- Nu te mai plânge, Styles. Ce gust vrei? Întrebase Louis și crețul răspunse rapid "Vanilie", băiatul cu ochii albaștri strâmbându-se scurt la răspunsul lui Harry.

După ce își luaseră înghețata iar Harry îi spuse zeci de glume seci lui Louis, cei doi se plimbaseră pe străzile  deșertice în liniște, amândoi încercând să găsească un subiect interesant. De fapt, Louis știa prea bine despre ce putea vorbi cu el, doar că avea altceva pe cap acum. Șatenul știa că Harold are 6 cursuri, deoarece ultimul curs îl avea cu el în comun, limba engleză contemporană. Astăzi sincer, chiar voia să se ducă la cursuri, erau importante pentru el, chiar dacă uneori părea că nu îi pasă de nimic, pentru el facultatea se află pe primul loc, mai ales dacă voia să devină un jurnalist cu normă întreagă, iar având în vedere că accentul lui nu era unul chiar înțeles avea nevoie de toate cursurile chiar dacă unele erau inutile. Auzise de la Liam că Damien avea astăzi doar 3 cursuri, deci decise să îl țină pe creț afară din incintă până pleacă brunetul care după părerea lui Louis, nu se potrivea cu Harry nici ca prieten. Se încruntase atunci când își dăduse seama ce gândise și își dăduse o palmă mintală, revenind la subiectul "Cum să îl îndepărtez pe Styles de toți băieții și până la urmă, de toată lumea", dar apoi încetase având în vedere că nici el nu știa de ce face asta. După cum își dăduse seama din prima zi, era aparent atras fizic de Harry, dar simțea că nu este doar atât, încât nici el nu știa ce vrea să spună prin asta. Nu știa la cât trebuia crețul să se ducă împreună cu Damien astăzi la "o plimbare" să învețe brunetul cartierul, dar nu avea o părere bună despre acel brunet cu ochii albaștri, fiindu-i dezagreabil din prima zi când îl văzuse în club și încă nu înțelegea cum crețul a ajuns așa de apropiat de străinul arătos.
- Harry Styles către Louis Tomlinson. Mai trăiești, Tomlinson? Auzise o voce și își îndreptase privirea către băiatul cu păr buclat care îi trecea mâna prin fața ochilor.
- Sunt ok, cât este ceasul?
- 11:57. Răspunse crețul iar băiatul scund ieșise din magazin cu Harry în urma lui, asigurându-se că îl urmărește. Louis merse liniștit pe trotuarul pustiu până ajunse 2 străzi mai departe, urcând într-o mașină neagră parcată într-un loc mai retras. Harry intrase și el în mașină, chiar dacă nu știa unde va ajunge, nu voia să rămână în stradă fiindcă știa că dacă nu urca probabil Louis îl va lăsa aici.
- Unde mergem? Întrebase curios dar nici un răspuns nu ajunse la urechile lui. Se așezase mai confortabil pe scaunul tare și închise ochii, așteptând să vadă unde va ajunge.

____________________________________________________________________________
Știu, știu. Capitol neinspirat și needitat. Ca de obicei, îl voi edita când voi avea timp.
Nu uitați de steluțe. Accept și  comentarii, fie ele rele sau bune.

All the love, L