Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul XXV

Încă 10 minute până la ora 8 exactă. Louis si Harry erau amândoi atât de emoționați, în special băiatul nostru cu ochi albaștri. Voia atât de mult ca totul să meargă bine, nu își permitea să îl piardă pe Harry și voia ca mama acestuia să îl placă.
- Hei iubitule, calmează-te, totul va fi bine și liniștit. Trebuie să ajungă, dar calmează-te. Spuse Harry, luând mâna lui Louis în a lui și mângâind-o gingaș.
- Crezi că este bine ce facem? Suntem într-o relație abia de câteva săptămâni, Harold. Dar bănuiesc ca este mai bine să îi spunem din timp, ai dreptate. Zise băiatul cu păr drept, trecându-și mâna prin părul bogat și șaten.
Câteva secunde după, soneria de la intrare sunase, Harry deschizând ușa mamei sale. Anne își salutase fiul și îl îmbrățișese, lăsându-și haina în cuierul maro închis. Înaintând, femeia șatena îl văzuse pe noul iubit al lui Harry. Gândise din prima ca era exact cum și-l imaginase după descrierea băiatului cu părul buclat, atât de frumos și adorabil cu înălțimea lui mică.
- Bună. Eu sunt Anne, mama lui Harry. Îmi pare bine să te cunosc! Spuse femeia, întinzând mana.
- Bună ziua, eu sunt Louis, iubitul lui Harry. Și mie îmi pare bine să vă cunosc. Zise șatenul, lipindu-și buzele de mână Annei. Femeie șatena chicotise și Louis zâmbise cald, încet încet toată situația stânjenitoare dintre ei dispărând. Toți cei patru se așezaseră la masa frumos așezată de cei 2 iubiți, fiecare ocupând un loc. Anne începuse să se uite ba la Harry ba la Louis, gândindu-se că lor într-adevăr le stătea bine și formau un cuplu frumos. Îi zâmbise fiului său și spuse:
- Și, Louis, cum v-ați cunoscut? Își atintise privirea pe băiatul cu ochi albaștri. Louis zâmbise cald și își scuturase capul lent, spunând:
- În prima zi de facultate. Venisem la primul curs pe acea zi și de când am intrat pe ușă, Harold mi-a sărit în ochi. M-am așezat lângă el și am vorbit, am devenit prieteni. Băiatul scund se uitase amuzat la fața lui Harry, crețului venindu-i în minte atunci când se cunoscuse. Louis se uitase la el toată ora, iar el habar nu avea de ce o face și de ce plecase deodată din sala de curs; cu toate ca nici nu trebuia sa fie acolo, nici nu era cursul lui.
- Acum voi aduce primul fel și între timp voi puteți vorbi liniștiți. Spuse Harry, în timp ce șatenul îi aruncase i privire de "Nu mă lăsa aici". Evident, începuse deja să o iubească pe Anne dar într-un fel, îi era frica de ea.
- Pari un băiat super de treaba, Louis, și sper că tu și Harry va înțelegeți bine. Îmi place de tine, un băiat educat și simpatic. Să ai grijă de Hazza, el e mai sensibil chiar dacă nu pare. Șoptise femeia cât de încet putea.
- Heei, să știi că te-am auzit! Strigase Harry din bucătărie fiind puțin ofensat, în timp ce rase gingaș și își scuturase capul lin. Toți cei trei începuseră să râdă, totul era liniștit și atmosfera era cordială și calda. Annei îi plăcea mult de Louis și îl considera un băiat destul de educat și iubitor, în diferență înfățișarea lui. Mic de statură dar destul de rigid, plin de tatuaje și cu o privire de un albastru glacial, dar ea văzuse bunătatea din el din primele secunde. Un băiat blând, sociabil și amuzant, chiar dacă nu pare genul, dar femeia șatena era convinsă că până și cele mai intransigente persoane au o latură mai slabă.

Cina mergea înainte tot mai bine, Anne și Louis erau atât de fascinați de subiectul "Harry" încât începuseră să vorbească de băiatul cu păr buclat și cafeniu aproape tot timpul. Harry a profitat de asta și și-a mutat privirea pe iubitul lui, admirându-l persistent și gândindu-se că fix acum câteva luni nu erau nici măcar amici, iar acum au o relație de două săptămâni și 4 zile. I-a admirat părul șaten și strălucitor care se misca odata cu el, gândindu-se cât de moale este la atingere, buzele lui subțiri dar în același timp atât de frumoase și dulci pentru Harold, ochii lui albăstrui ca safirul în soare și genele lui lungi și atât de rafinate. I-a admirat nasul micuț și grațios, i-a admirat maxilarul bine definit, Harry admira totul la Louis și mai că îi venea să îl mănânce, în amândouă sensuri. Se uitase la el așa cum un copil se uita la o acadea.

Peste câteva ore, sau mai bine spus pentru Louis minute, Anne plecase, lăsând cei doi iubiți singuri.
- Ți-am spus că totul va fi bine. Spuse Harry, uitându-se la băiatul șaten în timp ce își trecea mâna prin breton.
- Mama ta este o femeie extrem de dulce Harold, nu mă mir cum de ce ești așa. Louis își lipise buzele de buzele crețului, gustându-i aroma și lipindu-se de corpul lui.
- Haide să fugim. Se auzise băiatul cu ochii de culoarea jadului, în timp ce încerca să mai trăiască după sărutul de lunga durată.
- Adică? Unde? Când? Întrebase Louis cu o spranceană ridicată, fiind curios despre mai multe amănunte.
- Adică fugim în lume, Louis, numai noi doi și luna. Spre nicăieri. Tocmai acum. Răspunse crețul, ochii lui strălucind de dorință. Își dorise să facă asta încă de când avea 8 ani, mereu visase la o iubire ca in povesti, chiar dacă era un băiat. Voia să fugă în lume, să fie doar el și sufletul lui pereche, să descopere lumea alături de el, să se iubească indiferent de loc, timp și situație. Louis începuse să râdă, punându-și mana la gură și după aranjându-și bretonul crescut destul de mult, fiind amuzat de propunerea lui Harry. Pe de altă parte, Harry se uita mirat la Louis, dar era fericit ca il făcuse să râdă cu toate că râdea de el. Făcuse o față serioasă, să îi dea de înțeles ca tot ce spuse el era adevărat, băiatul înalt voia să fugă cu șatenul în lume fix în acest moment.
- Tu vorbești serios? Întrebase Louis, uitându-se mirat la Harold.
- Foarte serios. Răspunse băiatul cu păr buclat, punându-si mâinile în sân.
- Vrei să fugim acum? Spuse șatenul, ridicându-se de pe patul moale si pufos.
- Chiar acum. Spuse și crețul, privindu-l pe Louis de parcă ar fi o operă de artă, nu că nu ar fi, dar Harold îl vede pe Louis ca Adonis, zeul grec al lui preferat.
- Atunci fugim. Louis își luase portofelul și cheile mașinii, intrând în dormitor. Băiatul cu păr cafeniu habar nu avea ce voia să facă Louis, el doar stătea pe pat așteptând sa vada ce anume se va întâmpla. După câteva minute, nu multe, Louis ieșise din dormitor cu două ghiozdane.
- Unul cu haine pentru tine iar unul pentru mine. Am luat portofelele, cheia mașinii și haine. Acum, să fugim. Zise Louis, luându-l pe Harry de mână și ieșind pe ușa apartamentului închizând-o după ei.

____________________________________________________________________________
CAPITOL NEEDITAT. CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE. Îl voi edita când voi avea timp.

Imi pare raaau. Stiu ca a trecut atât de mult de cand nu am mai scris nimic dar aici este un capitol pentru voi.  Am probleme și acum, nu stiu daca voi putea scrie în curând alt capitol. Imi pare rau oricum.