Capitolul XIX

174 16 1
                                    

Băiatul cu ochi verzi rămase cu gura deschisă fiindcă tocmai ce telefonul îi fuse închis în nas. Nu se mira, având în vedere că a luat-o pe Charlotte așa, nu se aștepta la nimic mai mult. Harry o sunase din nou dar văzând că nu răspunde, a decis într-un final să găsească adresa ei și da, Harry știa că asta era ceea ce ar face un nebun dar avea nevoie de Charlotte, pentru Louis. Când în sfârșit îi aflase adresa, îl rugase pe Robin să îl ducă având în vedere că încă nu avea mașină, ajungând destul de târziu pentru că nu era așa de scurt drumul. Crețul își făcuse curaj și se gândise la Louis iar făcându-și o rugăciune în gând se îndreptase spre casa Charlottei. Se uitase la sonerie și își mușcase buza, apăsând pe butonul roșu ce imediat începuse a suna. La început s-au auzit pași, exact după, o fată blonda ieșise și se uitase la Harry suspicioasă.
- Hei, Charlotte. Sunt Harry Styles, am vorbit acum 2 zile și vreau doar să vorbim, doar 5 minute și după nu te mai rețin. Se rugase băiatul cu ochi de culoarea jadului, uitându-se la blonda ce îl analiza din cap până în picioare. Charlotte oftase zgomotos și îi făcuse loc băiatului să intre, cei doi așezându-se pe canapeaua din livingul spațios.
- Ce vrei de la mine? Întrebase fata cu ochi albaștri, încercând să afle mai multe despre misteriosul băiat.
- După cum am spus, vreau să ne cunoaștem. Uite, pare ciudat dar știu că tu ai fost adoptată înainte să te muți singură și sunt sigur că știi că mai ai alți frați. Spuse băiatul creț, jucându-se cu brățara de la mâna ce i-o dăruise sora lui, Gemma.
- Cum de știi unde locuiesc și cum de știi asta? Întrebase fata blondă, îndepărtându-se de băiatul tatuat.
- Hai să îți povestesc ceva și vreau să mă asculți atent. Când termin mă poți da afara sau dacă vrei, îți pot spune mai multe. Îi propuse Harry, fiind atent la Charlotte. Fata acceptase și peste câteva secunde de gândire, Harry începu.
- Am cunoscut o persoană destul de complicată acum câteva luni. La început nu ne înțelegeam deloc și era mereu un război între noi. Îi plăcea să îmi impună lucruri dar într-o zi am sărutat acea persoană. Am plecat fugind și de atunci nu am mai avut nimic cu persoana aia, cu el. M-am axat pe facultate și între timp, mi-am făcut... un iubit. Spuse Harry, fiindu-i frică să nu cumva Charlotte să fie o persoana homofobă. Expresia ei era una normală, așa că băiatul cu picioare lungi continuase. A venit și aniversarea noastră de 2 luni așa că am făcut o petrecere totuși mare, dar nespunând nimănui scopul; era o petrecere simplă de vineri în vederea celorlalți. Dar, în acea zi, m-am întâlnit cu el. Ne-am sărutat fără să vreau, sau poate nu, dar atunci am fost prinși de iubitul meu. Panicat, am ales relația mea cu iubitul meu și așa l-am rănit pe el. Acum, din cauza mea și numai din cauza mea, el este în spital, sau cel puțin așa era înainte să încep căutările. Când am fost ultima dată la el, am aflat câteva lucruri despre el. Nu își amintește nimic de când era mic, dar știe că a fost adoptat. A trăit într-o familie oribilă: a fost adoptat doar pentru bani, fiind maltratat și respins de multe ori. Frații lui îl urau pentru ca nu era din familia lor și adeseori, venea înjurat. La vârsta de 18 ani, atunci când banii sunt întrerupți fiindcă esti major, a fost dat afară din casă. Dar totuși, nu asta ne interesează pe noi. El se numește Louis. Louis William Tomlinson. Terminase băiatul cu bucle maronii, Charlotte rămâind cu mii de gânduri. Louis Tomlinson. Tomlinson. Louis. Louis William Tomlinson. Fata blondă recunoscuse din prima numele și ceva în gândul ei o imbulzea să întrebe dacă se referă la acel Louis, la fratele ei negăsit de ele până acum.
- Louis... De unde să știu eu că este adevarat și ca nu mă minți? Nici nu te cunosc! Strigase nervoasă ea, ridicându-se de pe canapea.
- Nu te mint, am venit tocmai aici pentru tine. Îi răspunse crețul, vrând să calmeze fata înfuriată. El se numește Louis William Tomlinson și mai are încă 4 surori: Charlotte Elizabeth Tomlinson, Félicité Grace Tomlinson, Phoebe Jennifer Tomlinson și Daisy Freya Tomlinson. Louis nu își amintește mult de familia lui având în vedere că avea doar 2 ani atunci când a fost dat la aceiași camin ca voi. Știu că este un subiect sensibil și nu vreau să vorbesc despre asta dacă nu vrei, dar în acest moment Louis are nevoie de voi, de voi toate. Încerc de vreo 2 săptămâni să vă găsesc și nu a fost ușor având în vedere că Louis nu își amintește nimic de voi, dar îl putem face pe el bine împreună. Daca va mai folosi droguri va fi dus într-un spital de dezintoxicare și ca asta să nu se întâmple, trebuie să facem ceva. Mi-a vorbit și mi-am dat seama că are nevoie de voi și că ar fi foarte bine și fericit dacă aș reuși să vă aduc la el. Te rog, te implor, fă-o pentru Louis, pentru fratele tău mai mic. (știu Louis este mult mai mare decât Lottie, dar bănuiesc v-ați dat seama că am schimbat câteva lucruri în familia lor) Charlotte în sfârșit era împlinită așa că fata îi luase pe Harry într-o îmbrățișare mare și lungă, mulțumindu-i de mai multe ori pentru că a făcut asta pentru Louis, pentru familia lor.
- Îl iubești? Întrebase după câteva minute fata blondă, uitându-se atent la crețul cu ochii verzi.
- Eu... Nu știu... adică da... în timpul asta ce am stat departe de el, mi-am dat seama că are un rol important în viața mea și, ei bine, da... Eu... îl iubesc. Răspunse băiatul înalt, fiind procupat să nu fie judecat. Îi era frică să îi spună lui Louis că îl iubește, mai ales când el a spus ca îi trebuie timp și mai ales, că încă el este într-o relație cu Damien dar deasupra acestor motive, lui Harry îi era frică să nu fie acceptat așa cum este el, de familia lui și de cei ce îl înconjoară.
- Nu trebuie să îți fie frică, Harry. Ești o persoană bună și cinstită, ai un suflet mare și meriți pe cineva care să te iubească, doar ai încredere în tine. Îi spuse Charlotte băiatului cu ochi de culoarea jadului, punându-și mâna pe umărul lui.
- Mulțumesc, Charlotte. El zâmbise către ea.
- Spune-mi Lottie. Fata îl îmbrățișase, înainte să se ridice și să își sune sora nu cu mult mai mică decât ea.
- Fizzy, l-am găsit pe el. L-am găsit pe Louis.

____________________________________________________________________________
CAPITOL NEEDITAT. CONȚINE GREȘELI GRAMATICALE ȘI GREȘELI ÎN EXPRIMARE.

Habar nu am de când nu am mai postat sau când o să mai postez, dar stiti voi, am răcit ca naiba și de ieri am febră.

Anyway

Peste câteva zile este ziua iubirii mele, Harry. 25 de ani, nici nu pot să cred.
Nu mai am ce să spun.

All the love, Lavinia

Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum