Un infinit și încă o secundă, iubitule! [L.S.]

Capitolul VIII

Luni. Ce putea fi mai urât decât ziua de luni? Harry se ridicase din pat și se duse direct la baie, încă în gând cu Louis. Crețul nu reușise să doarmă aproape deloc fiind bântuit de un șaten și mai ales, că aseară avuse un vis cam erotic. "Ce naiba se întâmplă cu mine?" "De ce l-am lăsat să mă atingă?" Întrebările astea aproape l-au omorât pe băiatul cu ochii verzi. Se îmbrăcase cu ceva lejer de data aceasta și își încălțase prea iubitele ghete maronii. Își luase ghiozdanul și își legase o bandana în jurul capului, ca mai apoi să se facă nevăzut pe ușa.
Chiar trebuie să îmi iau masina de la Gemma. Gândise crețul în timp ce mergea pe trotuarul îngust și asculta muzică.
Se uitase în jur și intrase în clădirea care încă credea că este exagerat de mare, și așteptase la intrare.
/Sunt în facultate, unde ești?/ 10:01
/Sunt la bar, mănânc./ 10:03
/Ce Dumnezeu Niall, există vreo secunda în care nu mănânci?/ 10:03
/Nu:) te astept și pe tine./ 10:04
/Nu vin, la 10:00 încep cursurile Niall, și deja suntem în întârziere./ 10:07
/Ah, da. Uitasem:))/ 10:09
/Vin-o odată, nu știu unde mi se ține cursul./ 10:09
Harry se duse afară și se puse pe banca din fața clădirii uitandu-se prin jur. Octombrie, dar copacii încă sunt verzi și vremea de afara nu este așa de rea. Băiatul cu ochi verzi văzuse o siluetă care se apropia de el și îl recunoscuse instant. Aceiași adidași vans, îmbrăcat în negru și scund. Cu părul de un șaten plăcut și cu ochii albaștri ca și cerul senin. Își îndreptase privirea în altă parte și își ferise chipul, sperând că nu îl va recunoaște.
- Încerci să îți rupi gâtul, Styles? Întrebase Louis și Harry se uitase la el, ca mai apoi să își dea ochii peste cap.
- Îl aștept pe Niall. Răspunse Harry și încercase să se controleze că să nu dea de gol starea lui atunci când era analizat de șaten.
- Iți arăt eu sala.
- Parcă spuneai că sunt pedepsit. Acum nu mai sunt, daddy? Spuse Harry și abia apoi își dăduse seama ce tâmpenie zise. Își dăduse o palmă mintală și se făcuse roșu în obraji. Louis își mușcase ușor buza de jos și își aminti de incidentul de ieri. Putea jura că dacă putea să o mai facă, o făcea imediat.
- Nu, ești al naibii de sexy. Spuse șatenul și așteptase să vadă reacția băiatului. Harry facu ochii mari și respirația i se tăiase. Niciodată nu a fost mai roșu ca și acum; de fapt niciodată nu s-a rușinat și nici nu știa până acum că se face roșu ca și racul.
- Nu îmi trebuie ajutor, acum vine Niall.
- Ce am vorbit noi, Harold? Întrebase Louis și Harry se încruntase.
- Ce ai vorbit tu vrei să zici. Eu ți-am spus până acum că nu ești nimeni să îmi impui reguli. Venise răspunsul băiatului cu ochii de culoarea jadului. Șatenul râse zgomotos și se uitase atent la Harry. Plecase înainte și strigase în urmă:
- Ne vedem după cursuri, Styles! Harry nu îl băgase în seamă și se decise până la urmă să se ducă după el. Era 10:13 și Niall încă nu apăruse.
-Louis! Asteaptă-mă! Strigase după băiatul scund și Louis se oprise din mers.
- Ce este?
- Mă... mă ajuți să îmi găsesc sala? Întreabă timid Harry. Louis rânji și spuse:
- Acum nu mai am chef. Și plecase. Băiatul îmbrăcat în negru plecase și îl lăsase pe creț confuz ca și ieri. La naiba cu tine, Tomlinson. Gândise Harold și intrase în clădire. Se duse în baie și îi dăduse mesaj lui Liam în care îi spuse că habar nu are unde îi este sala. Liam îi spuse că va trimite pe cineva să îl ajute și crețul așteptase încă gândindu-se la faza de mai devreme.
- Harry? Se auzi o voce cunoscută și pe ușa intrase Damien. Oh, hei. Liam m-a trimis după tine, Niall nu a putut veni. Zise brunetul și zâmbise politicos. Ce naiba se întâmplă, el studiază aici? De ce nu l-am mai văzut și de ce ne întâlnim așa de des? Ciudat. Gândise Harry și Damien parcă citindu-i gândurile îi spuse:
- M-am mutat aici azi. Nu știu de ce Liam m-a trimis pe mine aici, nu știu nimic din clădirea asta. Crețul începu să râdă și răspunse repede:
- Atunci bun venit în lumea Mea. Vreți dumneavoastră să ne pierdem amândoi pe coridoare? Băiatul înalt îi răspunse la fel de repede:
- Desigur împărăția dumneavoastră. Vreți să aduc și calul? Băiatul buclat râse puternic și cei doi ieșiseră pe ușa băii ca mai apoi să meargă prin facultate fără a ști măcar unde sunt.

Louis ascultase pentru 45 de minute profesoara asta cu voce plictisitoare și se plictisise teribil.
- Blablabla Miranda, ești așa de enervantă. Spuse șatenul și blonda se uitase urât la el. Acum, eu voi pleca.
Se ridicase de pe scaun și ieșise pe ușa mare din lemnul de culoare închisă înainte ca femeia blondă să mă spună ceva. Se plimbase pe holuri până auzi două voci.
- Oricum, mersi pentru inel. Chiar îți mulțumesc.
- Nu este nimic. M-am distrat sâmbătă. Mâine faci ceva?
- Hmm... Nu fac nimic.
- Harry?
- Da?
- Asculta. Nu vreau să pară altceva, dar azi m-am mutat în cartierul ăsta și nu știu pe nimeni de aici. Decât pe tine. Nu știu... mă poți ajuta? Adică, poti mâine să vii să ne plimbăm ca sa pot învăța și eu cartierul. Pare penibil știu, dar chiar nu știu ce să fac și mai mult că sigur mă voi pierde pe aici.
- Sigur, de ce nu.
Louis mai avea puțin și exploda. Știa prea bine că unul dintre acei băieți era Harry, dar celălalt nu își putea da seama cine este. Nici nu mă interesează cine e, este oricum un băiat. Harold, ce dracu faci? Ce îmi faci? După ce că arăți așa bine și mă faci să inebunesc, mai umbli și cu băieți. Tu chiar vrei să mă omori? Gândise Louis. Un rânjet îi apăru pe față și în secunda următoare se duse înapoi în sala de curs.

____________________________________________________________________________
Capitolul neinspirat și needitat. Îl voi edita când voi avea timp.

Dacă sunteți aici, și desigur va place Larry, puteți da un ochi și la cealaltă poveste a mea "Loved // Larry Stylinson"

All the love, L