Orice Poveste Frumoasă are un Sfârșit trist

7

Dylan pov.

E: Tată?
T: Da?
Mr(Marina): De când sunt acele instrumente în garaj?
T: De 29 de ani. Mai demult și noi eram la fel ca voi. Am avut multe concerte pana a trebuit sa preiau îndatoririle de Alpha al haitei. De atunci nici nu am mai pus mana pe instrumente.
A: Dar de ce sunt numele noastre pe ele?
Mm(mama): Pentru că și-au găsit alți proprietari. Acele instrumente sunt speciale. Sunt facute din marmură neagră, care pe vremuri se fabrica peste tot. Acum e interzis să ai și un gram de marmură neagră. Toți spun că marmura neagră provine din iad și e blestemată.
T: Dar cât timp noi le-am folosit nu sa întâmplat nimic rău. Bă chiar contrariul! Ne aduceau tot ce ne doream. Nu conta cât de stupide erau dorințele noastre.
E: Dar de ce și-au schimbat culolire?
T: Pentru că ele se schimbă după culorile voastre preferate.
A: Adică la Marina e galben, la Xender e negru, la Dylan e roșu, la Marian verde, Aniy alb și la mine albastru?
Mm: Exact!
Mr: OK nu ma așteptăm la asa ceva.
E: Nici eu.
T: Mai veniți la antrenamente sau stați și vorbiți despre muzică?
Toți: Venim acum!

Am mers cu toții pe terenul de antrenamente și ne-am făcut încălzirea.

După ce ne-am încălzit am mers cu Andreea într-un colț mai retras. Nu de alta dar nu am chef să fiu văzut de haită că ma bătut o fată. Ne transformam în lupii noștri și am început. Am dat sa atac dar a sărit pe mine și ma pus la pământ. M-am ridicat și am mușcat-o de umăr. Nu a făcut nimic de parcă nici nu a simțit. Ne-am transformat înapoi în oameni și am dat cu piciorul la coaste. Am nimerit-o și a zburat într-un copac. A venit la mine și a vrut să-și înfigă ghearele în umărul meu. I-am anticipat mișcarea și m-am ferit. I-am dat un pumn de toată frumusețea în nas dar mi-a anticipat mișcarea și mi-a prins pumnul în mâna sa. Mi-a întors bratul la spate și am cedat. Știe că punctul meu slab e brațul.

Andreea pov.

I-am dat drumul lui Dylan din strânsoarea. El se întoarce ca un fulger către mine și încearcă să mă doboare cu pumnii. Proasta mișcare! Îi prind pumnii în mâinile mele și îl învârt puțin după care îi dau drumul și îl arunc într-un copac. În fata mea apare omul care nu mă așteptam în veci să-l văd.

C: Ho femeie că-l omori!
E: Caden!
C: In Carne și oase!
E: Nu-mi vine sa cred! Ești chiar tu!?
C: Da!
E: Ce cauți aici? ~Și cum de ai trecut de paznici?~
C: Eh am metodele mele. Și ar trebuii sa va găsiți alți paznici la granițe. Aproape le-am rupt capul de pe umeri dacă nu era Marina.
E: Și Marina e cu tine?
C: Da!
M: Hey!
E: Ahhh! FEMEIE EȘTI ÎNTREAGA LA CAP?!?!?!

Discuția noastră e distrusă de nimeni altul decât gelosul de Dylan.

D: Facem prezentările?
E: Ah chiar! Dylan eu sunt prietenii mei de când i-am întâlnit pe gemenii mirinda.
C: Adică Duțu și Cristi?
D: Cine-i Duțu? <spune el puțin gelos>
M: Clona lui Cristi.
E: Defapt Cristi e clona lui Vlad.
C: Da că Vlad sa născut mai devreme ca el.

Am mai stat puțin de vorbă și am plecat în casă. I-am chemat pe Vlad și Cristi la noi pentru o surpriză.

E: Deci sa înțeleg. Voi sunteți vârcolaci?
C&M: Exact!
E: Wow nu ma așteptăm la asta.

Știu super plictisitor dar nu mai am idei ce sa scriu. Sunt în criza scriitorului. Apropo am început sa scriu o carte nouă care va apărea după ce termin această carte.