Orice Poveste Frumoasă are un Sfârșit trist

27

Un an mai târziu

- Helene! Lasă aia!

- Alejandro unde ești?!

- Unde naiba e Marco?!

- Cristi! Era treaba ta să ai grijă de copii!

- Dylan! Când te duci la magazin?!

Asta îmi mai trebuia! Să vă explic. Acum 3 luni și 2 săptămâni, l-am distrus pe Ayden și întreaga sa haită și acum avem de așteptat pana se decid copii la cine se duc. Adică, toți au zis că nu mai vor să aibă numele lor de familie asa că trebuie să se decidă și ei la cine merg. De exemplu, Marco e pe numele nostru de 6 luni. Prin "nostru" ma refer la mine și Dylan. Da, acum nu mai sunt Andreea Hell ci Andreea Hale. MA CERUT IN CĂSĂTORIE!!! Exact după ce i-am adus aici pe Helene și pe Alden.

- Ce se întâmplă?

Aud un glas lângă mine și îl văd pe Marco.

- Se ceartă pe voi. Adică pe copii.

Îi răspund plictisită.

- Helen și Alden sunt în cameră mea, Alejandro, Vincenzo, Riccardo și Lucenzo sunt in camera lui Mike și Alena, și Heyden e în cameră lui Christian și Alexa.

- Mersi Marco.

Îl văd fugind pe scări și când sunt sigura că a ajuns în camera sa, urlu ca din gura de șarpe.

- LINIȘTE!!!!!!!!!

Toți amutesc.

- Mulțumesc. Unu la mână, copii sunt sus în camere, doi la mână, Dylan a fost deja la cumpărături împreună cu Marco și Christian și trei la picior, Cristi, dacă nu te mai uiți o singura data după copii, am să te jupoi de viu. Bun. Acum, Dylan, Christian și Mike in biroul meu! Alexa, contactează-l pe Caden și spunei sa vina aici urgent! Alena, sună-l pe regele vampirilor și spunei că vreau ca sfătuitorul lui sa vina aici urgent. Cristi, anunță pe Mădălin să vină cu doua cărți de vrăji urgent. Restu' antrenați haita! Și stați careva cu ochii pe copii! La treabă!

Ești sexy când faci pe șefa.

Îi aud vocea lui Dyllan în cap și zâmbesc pervers către el.

Urc în biroul meu și îi poftesc pe cei 3 crai de la răsărit înăuntru.

- Care-i treaba?

Spune Mike.

- Suntem în prag de război.

Spun eu dur și cei trei belesc ochii.

- Glumești nu?

- Convinge-te singur.

Spun și îi întind o hârtie lui Christian.

- Nu se poate...

Spun frații Hale de o dată încremenind.

- Haita Redclaws e haita lui Jon. Jon Blood.

Simt cum nu mai am aer. Parcă întreg cerul sa prăbușit peste mine.

- E.. E... Im... Nu... Poate...

Lacrimi fierbinți îmi inunda abrajii și simt cum îmi fuge pământul de sub picioare. Atunci aud ușa cum este trântită de perete și ultimul lucru pe care îl văd e Dylan care ma tine în brațe.

- Andreea! Să nu închizi ochii!

Prea târziu.

*************

Mă trezesc și imt ceva moale sub mine. O căldură cunoscuta îmi învăluie mâna. Mă uit în stânga și îl văd pe Dylan care e atât de îngândurat încât nici nu a observat că m-am trezit. Îi strâng ușor mana și abia atunci se uită fulgerător la mine.

- Iubito!

Spune apoi sare să mă îmbrățișeze.

- M-ai speriat rău de tot. Și pe Marco la fel.

Îi răspund la îmbrățișare. Se desparte ușor de mine și îmi pune mâinile pe față.

- Nu mă mai speria așa te rog.

Spune și o lacrimă îi curge pe obraz. I-o șterg și îl sărut apăsat pentru ai arata cât de mult îl iubesc. Ne despărțim și stăm cu frunțile lipite una de alta.

- Mamă!

Se aude și Marco se ivește în pragul uși. Îi zâmbesc și întind bratele după el și vine imediat și mă îmbrățișează. Are el 14 ani dar e aproape cât Dylan.

- Mamă, m-ai speriat de moarte.

-Gata puiule. Sunt bine.

Spun și îl frec pe spate. Mă despart ușor de el și pot să văd că plânge.

- Gata puiule. Acum sunt bine. Nu mai plânge.

Ne despărțim și mergem în living unde îi văd pe toți pe canapea sau pe fotolii și copii pe covorul pufos. Mă asez între Marco și Dylan și încep să vorbesc când copii se duc sus în camere.

- Vă mulțumesc pentru venirea voastră atât de rapidă aici. V-am chemat pentru a vă da o veste groaznică. Jon Blood, așa cum îl știm noi ca unchiul mamei, ne declară război.

Spun și toți cei prezenți au câte o altă reacție. Mădălin își trece nervos mâinile prin păr, Alexia începe să plângă, Caden și Marc belesc ochii și se încordează pana la refuz și frații Hale închid ochii pentru câteva secunde. De ce? Se pare că Jon Blood a fost cel mai bun prieten cu tatăl lor. Și implicit unchiul lor.

Nimeni nu spune nimic. Eu și Frații mei ne ridicăm în același timp și ne îmbrățișăm în același timp în care frații Hale varsă câte o lacrimă. Restul, adică sufletele pereche ale lui Caden, Mădălin și Marc, se uită trist la perechile lor. Iar restul din casă par îngândurați.

Ne despărțim și mergem fiecare la locurile lor. Dylan mă strânge în brațe și ma freacă pe spate pentru că știe că la noi situația e foarte gravă.

- Mami? Tati?

De auf glasurile copiilor dinspre scări și Marco e primul care vine și ne îmbrățișează pe mine și pe Dylan. Restul copiilor merg încet către perechile de Beta și Gama.

De aud pași de afară și un gardian intra repede în casă.

- Alpha! Lună! Suntem atacați!

Strigă santinela si începe haosul.

-Duceți toți copii haitei sub 18 ani în subsolul vilei! Marco! Ai grijă de toți și cine nu se supune, ești liber să îi tai capul.

Ordonă Dylan și eu anunț santinela.

- Pregătiți toți bărbații de atac și duceți femeile și bătrânii la adăpost! Cele mai puternice femei să lupte iar restul să meargă cu copii!

Ordon și eu și toată lumea iese afară. Mare îmi e mirarea când văd cine ne atacă.