Orice Poveste Frumoasă are un Sfârșit trist

30

- Mamă. Ahm... Cum sa încep... Helene și Alden s-au decis.

Începe Marco și eu ma așez lângă cei 3 pe marginea patului.

- Vrem sa mergem la voi. Adică la tine și Dylan. Și cred ca și Alejandro vrea asta.

Continua Alden și un zâmbet sincer îmi acaparează buzele. O lacrima îmi curge din ochiul drept și nu pot sa ma mai abțin.

- Nici nu știți ce fericita m-ați făcut.

Spun și cei 3 ma îmbrățișează strâns.

*************

Am stat pana dimineața cu cei 3 și am povestit despre tot ce ne trecea prin cap. Pe la 3 fără un sfert ni sa alăturat și Alejandro care sa decis sa na poarte și el numele.

Se aude un ciocănit în ușă și toți strigam da. Dylan își baga capul și când ne vede pe toți, se uita ușor mirat. Îi fac semn sa intre și se așează lângă mine pe pat.

- Deci. Iubitule, copii vor să-ți spună ceva.

Spun și îi las pe cei 4 să continue.

- Helene, Alden și Alejandro vor să ai e numele vostru.

Spune Marco și Dylan mai are puțin și sare pe aici de bucurie. Și ce scoate pe gura Alejandro, ne surprinde pe mine, Dylan și Marco.

- Mai lipsește sa afli că nevasta ta e însărcinată și dai ditai' petrecerea cu toate haitele, rasele de supranatural și oamenii de pe pământ, de bucurie.

- Hahahaha! Alejandro, fiule! Nici nu ai idee. Aș face mult mai mult de atât.

Spune Dylan și îl ia pe cel mic în brațe. Se pare că Alejandro are abia 7 ani și 4 luni. Știu că Ricardo e cel mai mic cu 2 ani și Alden cel mai mare cu mirobolanta vârstă de 17 ani. Se pare ca Lucenzo și Helene sunt de o vârstă adică 5 ani și Vicenzo e mai mare decât Marco cu 1 an deci are 15 și Heyden are 10 ani jumate. Mai lipseau doar ei.

********************

Azi e ziua cea mare. Mergem să ne salvăm părinții. Ne-am echipat și acum suntem pe drum spre acel depozit. Am ales să adunăm de dinainte copii la vilă și am decis să chemam Haita Wolfgang pentru ajutor. Alpha, Beta și Gama sunt cu noi și restul sunt în Haita noastră. Luna Wolfgang sta și îi supraveghează pe cei mici și are ajutor din partea femeilor.

- Mai avem ca. 20 km și ajungem la depozit. Zic sa lăsam mașinile la 500 de metrii de depozit. Asa nu atragem atenția.

Se aude vocea lui Mădălin prin radio și mă uit destul de rece în față. Ceva nu mi se pare bine. Ceva nu e la locul lui.

- Fiți prudenți și aveți grijă! Ceva e putred la mijloc. Și să nu îndrăzniți sa comentați că știți că am dreptate și ca simțurile nu ma înșală niciodată.

Spun și le închid gura la toți. Și ajungem la locația dorită. Ieșim din mașini și toți își iau armele. Marc și Mădălin au doua arbalete, Dylan și Chris au pistoale gemene și restul avem pistoale cu gloanțe de argint dar avem și rezerve cu gloanțe de lemn. Cam fiecare sunt împărțiți diferit. Am decis să o luăm prin 4 părți. Marc și Mădălin prin spate, Dylan și Chris în față, Mason și Alexander prin dreapta și eu și Caden prin stânga. Așa avem șanse mai mari să îi luăm prin surprindere. Dar pana atunci...

Îi chem pe toți la mașină noastră și deschid portbagajul și scot doua pungi cu afine speciale.

- Afine speciale. O să ne mascheze mirosul și îi vom lua prin surprindere. Câte 3 de fiecare ar trebui să ajungă.

Spune I le dau la fiecare câte 3 afine și mergem către depozit. Mădălin și Marc ocolesc puțin mai mult și când ajung și ei, intram în clădirea părăsită. De cum deschidem poarta, dăm de multe cutii și ne uitam toți unii la alții.

- Căutați o întrare prin subsol. O trapa ascunsă. Orice. Dați cutii la o parte și căutați.

Spun apăsat și toți se conformează. Începem să cautam și îl aud dintr-o data pe Mason cum striga ca a găsit ceva. Ne îndreptăm spre el și vedem ca a găsit o trapa ascunsă.

- Fiți prudenți.

Le mai spun o data și începem sa coborâm. Înăuntru e întuneric dar vrajesc să îmi ia foc capul ca să avem lumină. Începem să traversăm spațiul incust. Pe ambele părți sunt celule cu diferite chestii. Cadavre în descompunere, schelete din care ies gândaci, nebuni care scormonesc înăuntrul unui șobolan și mulți alții care stau acolo și așteaptă să le vină sfârșitul. Mergem mai departe și un zgomot ritmat se aude în surdină. Ne îndreptăm spre zgomot și vedem un băiat de 17-18 ani înlănțuit.

- E vârcolac.

Declară Caden speriat. Ma3uit in spate și doi gardieni vin în viteza spre noi. Un miros de moarte îmi inundă nările și încep sa trag în ei. Pe unul l-am nimerit direct în cap și pe celalalt în gât. Băiatul nu mai fredonează și se uita către mine.

- Mădălin? Andreea?

Se aud doua glasuri cunoscute și eu și Mădălin ne ghidam după ele. Ajungem la o celulă unde p jos stă doar un aparat de înregistrare.

- Mădălin? Andreea?

- E O CAPCANĂ!!

Striga și suntem dintr-o data înconjurați de vampiri. Tragem în ei dar parcă sunt tot mai mulți.

- Sunt prea mulți!

Striga Dylan și toți începem să fugim către ieșire.

- Vă rog! Ajutați-mă! Nu ma lăsați aici!

Se aude glasul băiatului când sunt în dreptul celulei sale și Caden sparge poarta de gratii. Eu merg la băiat și îl eliberez de lanțuri apoi încep să fug către ieșire.

- Andreea, hai!

Strigă Chris și văd că deschide portiera din spate de la mașina cu care am venit. Urca și el în mașină lui și eu lângă Dylan și pornim de pe loc. Mă uit în bord și văd că mergem cu 300km/h și acul tot urcă. Ajungem după 30 de minute în oraș și o lăsam  mai încet.

- Asta a fost aproape.

Se aude glasul celui din spate. Are un ușor accent spaniol.

- Prea aproape....

Spun și mă uit la cel din spate și rana de la abdomen îmi sare imediat în ochi. Mă întorc în fata și pornesc radioul.

- Noi mergem până la spital. Nu putem aștepta pana în haită. Cel din spate are o rană adâncă la abdomen. Ne vedem în haită.

- Recepționat.

Spun toți. Bine că am mers cu 3 mașini.

- Știu pe cineva care știe de noi deci să nu te sperii.

Spun către cel din spate când văd că se panichează puțin.

Dylan virează la dreapta și ajungem la spitalul din oraș. Cobor jos și merg să caut acel doctor care îmi e dator vândut.