Orice Poveste Frumoasă are un Sfârșit trist

33

Mă trezesc cu o căldură insuportabilă. Deschid ochii și o văd pe minunata mea soție cum doarme pe pieptul meu. Respirația-i caldă mă face să tremur. Cine ar fi crezut? Marele Alpha Suprem să tremure din cauza unei femei? Și ce mai femeie! Unu nebună cu acte, sexi, și chiar prea dorită. Norocul ei că nu pot ucide pe nimeni. Cuvântul de Alpha Suprem mă împiedică să o fac. Cuvântul, în lumea supranaturala, e ceva sfânt. Dacă nu îți ții cuvântul, Zeița Lunii îți ia sufletul pereche, alesa/ul sau pe cei pe care îi iubești cel mai mult. Dar cuvântul de Rege al Vampirilor, al Elfilor, al Vrăjitorilor, al unui Alpha Suprem sau alte rase de supranatural de cel mai înalt rang, e mult mai rău. Poți să mori și tu și sufletul tău pereche. Puține sunt cazurile în care și copii conducătorilor mor alături de părinții lor și și mai rare sunt cazurile în care un conducător din perechea de conducători, trăiește. Cuvântul unui Alpha obișnuit, doar te desparte de cei dragi și te afectează numai pe tine. Perechea ta și copii sau frații ori părinții nu simt nici cea mai mică înțepătură. Nu simt absolut nimic. Destul de des se întâmplă ca toți să te uite și nici măcar Zeița Lunii nu își mai amintește de tine.

Îmi simt îngerașul cum se foieste și strâmbă din nas când soarele îi intra în ochi. Îi feresc o șuviță de par de pe ochi apoi o văd cum deschide ochii somnoroasă.

- Neața.

- Bună dimineața, rază de soare.

O sărut ușor și când încerc să mă trag, ajung sub soția mea care se trezește cu chef de joacă.

- Ai chef de prostioare?

Spun cu un zâmbet miselesc pe buze.

- Mpoate.

Spune și începe să mă sărute pe gat și coboară încet pe piept și o întorc încât acum stau eu deasupra.

Atenție! Scene 18+

Imi plimb mâinile pe trupul ei și urc încet până la sâni. Îi dau tricoul jos îmi dă și ea pantalonii împreună cu boxerii jos cu ajutorul picioarelor. Îi dau și eu sutienul jos și îi dezmierd sânii pe rând. Cobor cu săruturi pe abdomenul ei până la chiloții din dantelă roșie. Doamne simt că înnebunesc.

- Dylan....

Un geamăt îmi iese 0e gât și mă întorc cu fata la nivelul ei.

- Mai spune-o o dată, iubito. Spune-mi a cui aparții.

- A ta....

Spune înnebunită de placere.

- A cui aparții? A cui ești?

- Sunt a ta....

Întru în ea brutal după ce îi sfasii și ultima bucata de material care o mai acoperea și mă mișc rapid înăuntrul ei. Își dă drumul și imediat și eu după ea. Mă las lângă ea și după doua minute de liniște, se urca pe mine și începe sa mă sărute cu pasiune. Coboară cu săruturi fierbinți pe maxilar, pe gât pana la pipt și cobora pana pe abdomen unde lasă dâre fierbinți cu limba. Se lasă mai jos și îmi apucă bărbăția în mână.

- Tu a cui aparții, zeule?

- Ție...

- A ciu ești?

- Sunt al tău.

Si mi-o ia în gură. Doamne! Simt că mor. Face mișcări rapide de sus jos cu gura și cu mâna și imediat îmi dau drumul pe limbă ei. Înghite și se urca din nou pe mine.

Scene normale

Mă săruta scurt apoi pleacă la baie. Vreau să intru și eu dar orice speranța îmi e spulberată de cum aud cheia cum se învârte în broască. A dracu femeie. Ia baia mare. Bine. Merg spre celta baie din camera și ma bag și eu la un dus rapid. Ies și merg în dressing de unde o văd pe Andreea cum e gata îmbrăcată și tocmai își ia o pereche de botine. A dracu arme albe. Îți rupi gatul pe alea. Nu știu de stra-buncul putea mergea pe ele.

- Ai să-ți rupi gatul într-o zi pe alea.

O avertizez și ma uit după ceva de îmbrăcat.

- Poate. Dar mie îmi plac.

Îmi mai dă un sărut scurt și dispare.

Andreea pov.

Merg jos in bucătărie unde dau de un Vlad odihnit și mâncat. Merg la el și mă uit la farfuria goală din fața sa.

- Ești gata?

Îmi dă aprobarea și mergem în cameră sa. Închui ușa și mă așez pe jos cu Vlad. Își închide ochii și după câteva minute îi deschide și dă dezaprobator din cap. Îl întind apoi pe jos și fac să apară lumânări în colturile potrivite. Fac să apară cartea de vrăji pe care Mădălin o păzește cu sfințenie. Caut vraja de care am nevoie și în pe să rostesc vraja.

- Lo boda come af golgi a pur faline dece (deke) dolis tusa malior etom vedus oprin peli e sumed dale yomar tusomnia pierdie!

Si sunt transportată în încăperea unde se află Marina. Văd cum patru vampiri sunt pe lângă ea și se uita cu dezgust la ea. Unul o prinde de maxilar și îi spune ceva în fața. Ies rapid din încăpere și urc niște trepte în fata mea se înfățișează o pădure stranie cu copaci morți și negrii. Împrejur sunt numai plante uscate. Nu apuc să văd mai mult pentru că sunt teleportata înapoi. Cad din poziția inițială și îl vad pe Vlad cum se ridică alarmat de pe jos de parcă tocmai se incase.

- Știu unde e.

Spun și mă ridic instant. Deschid ușa și merg în biroul meu cu toți bărbații din casă pe urmele mele. Întru un cameră și caut în dulapul cu hărțile lumii.

- Aici erai.

Spun și o întind pe masă. Pun ceva greu la capete și caut pădurea din viziunea mea.

- Aici! Aici o țin pe Marina.

Spun și Chris se găsește să vorbească.

- In pădurea lui Lucifer?

Pădurea lui Lucifer se numește așa pentru că nimeni dar absolut NIMENI care a intrat în acea pădure nu a mai ieșit viu de acolo. Puține au fost cazurile în care cineva a ieșit de acolo și aceștia au fost posedați la spital și au fost găsiți morți cu trupurile despicate si cu organele pe afară. Și cei doi care au reușit să scape din pădurea aia au fost bunicul din partea tatei și bunicul lui Dylan, tot din partea tatei.

- Acolo au dispărut bunicul...