♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~7~

Sfârșitul primului an de studiu vine mai repede decat mi-am imaginat. Meciul nostru cu echipa Hufflepuff a fost acum doua zile si a fost din nou un succes enorm, fratele meu a reusit sa prindă smiciul in timp record, doar cateva minute i-au trebuit ca sa il gaseasca si sa il inhate, nici macar nu am avut timp sa intrăm bine in posesia mingii si sa marcam o data. Petrecerea din salon a fost la fel de zgomotoasă ca prima, poate chiar mai reușită si a trebuit sa imi scot din nou pergamentul si sa notez un punct in dreptul lui Harry care a facut o fata sa planga pentru ca a sarutato si a lăsat-o. Nu o sa ma obisnuiesc niciodata cu glumele lui Harry si nici cu cele ale lui Alexander. Orion a fost singurul care a stat cuminte pe canapea, impreuna cu o parte din rezerva lui de ciocolata si a rasfoit cartea primita de Crăciun pentru a suta oara. A găsit in ea multe imformatii valoroase despre grupuri de prieteni si la sfarsit erau doua capitole create de parintii nostri, impreuna cu un alt prieten.
●●●●●●●●●●

Sesiunea examenelor a venit mai repede decat calculasem eu si a trebuit sa dau orele de chiulit impreuna cu baietii pe cele de stat in biblioteca cu orele, alaturi de Orion. Pana si Alexander si Harry au fost vazuti facandsi temele la materiile unde au probleme mari, in special la Potiuni. Ginny prefera sa isi petreaca timpul invatand noaptea pentru ca asa retinea mai usor, dupa spusele ei. Eu una nu imi faceam foarte multe griji, sunt buna la Potiuni si asta mi se pare ca ii da cateodata lui Snape o stare de confuzie si nervozitate evidenta. A trebuit in schimb sa il rog pe Orion sa ma ajute cu Transmutatie, unde nu ma pricep. Primele examene au venit si au trecut, dar noi in loc sa ne bucuram de ultima saptamana de scoala am inceput sa pazim cu randul intrarea spre Piatra Filosofala. Harry si Alexander l-au spionat într-o zi pe Snape si acum banuim ca incearca sa fure piatra, cea ce nu o sa se intample cat timp suntem noi in aceasta scoala. Dimineata eu eram de paza, insa cand am ajuns acolo pentru schimbul de tura am ramas impietrita. Usa din lemn era deschisa si nu se auzea latrarul obisnuit. M-am apropiat usor si am impins usa usor, înăuntru, cainele urias cu trei capete dormea linistit. Urmatoarea usa era deschisa si o urma de pantof se obseva pe podeaua lustruita. Am luat-o la fuga spre turnul Gryffindor si prima data am dat peste Alexander care ma privit ingrijorat. I-am explicat repede cum am gasit usa si am dat fuga dupa ceilalti trei, am fugit ca niste salbatici pana acolo si am patruns in încăperea in care cainele inca dormea profund. Am trecut pe langa el fara sa scoatem un sunet si ne-am dat seama de ce doarme asa linsitit, langa el era aruncata o fiola pentru potiuni, potiune de somn. Normal ca Snape ar face una ca asta, doar este profesor de Potiuni in scoala. I-am pierdut pe ceilalti pe drum, Ginny a ramas sa se descurce cu niste potiuni, Alexander si Orion cu niste plante rare care ne amenintau, am rams numai eu si Harry. Din nou noi doi. Am ajuns in ultima camera si deasupra capului nostru erau mii de chei diferite. Unele mici si ruginite, altele uriase si noi, fiecare avea alta culoare, exista una pe fiecare nuanta existenta. Dar cea care mi-a atras atentia a foat una de marime medie, cu un rubin si aripioare, de culoare violet spre albastru, culoarea mea preferata. Am ridicat mana sa o iau, dar imediat din spate i-au iesit niste aripioare micute si și-a luat zborul deasupra capetelor noastre.
-Ce facem acum? Cum o prindem?*l-am intrebat speriata pe Harry*
-Lasa pe mine!*mi-a raspuns repede si serios*
A inceput sa fugareasca cheia fugara si cu ajutorul antrenamentului de căutător a prins-o in mai putin de cinci minute. A bagat cheia in ultima usa si am pasit înăuntru. Dar in loc de Snape era alcineva inauntru, cineva la care nu m-as fi gandit niciodata, in fata noastra, cu fata la noi si spatele la o oglinda statea profesorul nostru de Aparare Contra Magiei Negre, si il avea lipit de ceafa pe însuși Voldemort.