♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~8~

Primul lucru pe care l-am zarit cand am deschis ochii a fost o lumina alba, care ma orbit, am auzit cateva strigate de mirare si a doua oara cand am deschis ochii mi-am dat seama ca sunt intinsa pe un pat alb, eram la infirmerie. Mi-am aruncat un ochi prin salon si l-am zarit pe Harry in patul de langa mine, parea mai sanatos decat mine si am avut impresia ca se trezise deja, deoarece pe noptiera era un ambalaj de la o broscuta de ciocolata. Am incercat sa ma ridic si sa ma apropii de geam, dar chiar atunci prietenii mei au intrat furis pe usa infirmeriei. Ginny a alergat imediat langa mine si m-a strans in brate, in timp ce baietii m-au obligat sa ma asez din nou pe pat, s-a trezit si somnorosul de Harry si in timp ce dezbateam subiectul cu înflăcărare a intrat Dumbledore in salon. Am amutit pe loc, dar ceva din privirea lui calda ne-a facut pe toti sa ne calmam.
-Banuiesc ca stiti ca nu aveti voie sa stati asa de mult timp cu domnul si domnisoara Potter.*i-a avertizat Dumbledore*
-Domnule, sunt prieteii nostri si a fost....*a inceput sa explice Orion, dar a fost întrerupt de un gest de-al lui Dumbledore*
-Nu este nevoie domnule Lupin, sunt sigur ca ati avut motive să veniți imediat la ei si nu vă acuz de nimic. Am crezut doar ca ati dori unele, cum se spune, lămuriri?*a intrebat atent la fiecare*
-Dumneavostra ne-ati trimis cadourile,nu-i asa?*am intrebat dupa ce lucrurile incepusera sa se lege in capul meu*
-Trebuie sa recunosc ca esti la fel de ageră ca mama ta, domisoara Potter. Da, eu v-am trimis acele daruri cu intentia de a vă ajuta. Pieptanul primit de domnisoara Weasley a fost pierdut de Arthur cand era la scoala, are o putere putin întâlnită, poti sa spui doar "Prindel pe intrus!", si pieptanul isi va lungii dintii in asa fel incat, sa faca tot posibilul sa il prinda pe intrus.
- Inseamana ca si cutitul de la tata are ceva aparte? *a intrebat Alexander*
-Tatal tau a fost un om bun Alexander, pana si eu am fost surprins cand a ajund in casa Gryffindor, dar a dovedit ca acolo ii era locul si, ei bine, ce s-a intamplat dupa o sa povestim altă data. Cuțitul a fost al lui, mostenire de familie de secole integi. Sirius mi l-a dat inainte să, ei bine, "dispară". Cu el poti descuie orice usa si te sfătuiesc sa ai grija cu el, domnule Black, tatal tau il folosea adesea să evadeze de la detentie, insa nu a fost confiscat niciodata.*termină si ii facu cu ochiul lui Black*
-Dar eu de ce am primit cartea?*a intrebat si Orion*
-Ei bine, dragul meu Orion, este simplu. Aici ar trebui sa va povestesc despre parintii vostri, ar fi multe de zis, dar o sa raman la ce este mai important. James si Sirius erau la fel ca Harry si Alexander, faceau totul impreuna, mergeau la aceleasi petreceri, aveau gusturi asemanatoare si farsele lor au devenit ceva normal. O data cu (,) cresterea in varsta, Remus, adica tatal tau, Orion, a fost mereu cel care ii scotea din trasnai, pot spune ca avea puterea sa li se opuna cateodata si sa ii intoarca pe drumul cel bun, de acea l-am făcut si Perfect, astfel i-a mai calmat putin. Lily Evans, o eleva stralucita si plina de viata, l-a inceput i-a urat pe ceilalti pentru atitudinea lor aroganta, vorbea doar cu Remus si Peter, dar dupa s-a împrietenit cu restul si l-i se mai alatura la farse cateodata. Acesta era grupul de prieteni al părinților vostri si s-au numit "Ștrengarii". Cartea pe care ai primit-o este creata de prima generatia de ștrengari, apoi celelte generati au adaugat cate ceva si parintii vostri am crezut ca o sa fie ultimi. Insa nu am
avut noroc să ghicesc si de data asta, voi sunteti urmatoarea generatie. Aveti in fata marea carte si ți-am daruit-o tie, domnule Lupin, pentru ca sunt sigur ca esti singurul care poate să descopere toate secretele acestei cărți.
-Dar eu? Aia chiar este o mantie de invizibilitate?*a adaugat si naivul meu frate care se lăsase captivat deja de poveste"
-Da, Harry. Mantia a fost a lui James, si a folosit-o mereu pentru micile sale evadari nocturne. Ți-am daruit-o cu gandul ca o sa te tina departe de si mai multe belele.*i-a raspuns directorul*
-Domnule director? Eu de ce am primit colierul?*am intrebat sigura pe mine*
-Intrebarea perfectă, domnisora. Sunt sigur ca ai ghicit singura deja.
-A fost....a-l mamei?*am repetat gandul care fusese rostit doar cu voce joasa pana atunci*
-A fost mostenire in familia lui James si ultima lui posesoare a fost mama ta, Lily. Piatra este magica si te ajuta sa te calmezi, doar atinge colierul si furia se va evapora usor. *mi-a explicat rabdaror*
-Multumesc!*am spus repede, dar m-am intors surprinsa ca sa descopar ca vorbisem toti in acelasi timp*