♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~67~

Amestecam absenta in mancare, gandindu-ma la lucruri importante. Cum ar fi el... Plecase de o saptamana, ne părăsise pe toti. Mana mica si calda a lui Ginny s-a asezat pe umarul meu, fortandu-ma sa ma intorc spre ea.
-Stiu ca iti este greu, mai ales dupa ce s-a intamplat in Godric's Hallow.*mi-a spus bland*

*Din amintirea Andreei. Godric's Hallow, Craciunul*
Am intrat sovaind in cimitir, pana sa aud vocea lui Harry, ce gasise ce cautam. Era acolo, in fata mea. O piatră de mormant, pe care scria numele parintilor nostri. Am plecat fara sa ma uit inpoi, ajungand la vechea casa. Casa unde începuse totul. O parcarda a aparut, iar pe ea erau mai multe mesaje, ce m-au facut sa zambesc. Cineva ne sustinea. Atentia mi-a fost atrasa de o batrana, ce statea liniștită, asteptandu-ma. Era Bathilda.
*Aminrire incheiata*

Amintirea imi ramasese in minte clara, fortandu-ma, parca, sa tin minte cum mi-am pus sperantele într-o femeie ce era moarta de cateva luni. Am oftat, intorcandu-ma cu (,) corpul spre usa. As fi stat acolo sa meditez toata ziua, dar vocea fratelui meu m-a trezit:
-Chiar daca semi-zeii au plecat si suntem cam singuri sa stiti ca avem un oaspete!*i-a rasunat vocea*
Ginny s-a uitat la mine nedumerita, intrebandu-ma din priviri cine putea fi. Am ridicat din umeri si am urmat-o in salon, unde Orion tocmai dadea mana cu el. Era acolo. Era chiar baiatul care ma intorsese pe toate partile. Era Alexander. Arata normal, poate putin ud, dar asa era si Harry. Mi-a zambit si s-a intors spre mine, dar nu se astepta ca palma mea sa ii cunoasca obrazul. Harry si-a deschis gura larg, uimit de ce tocmai facusem. Alexander s-a intors spre mine, strangandu-ma cu forta in brate. M-am miscat si intr-un fel am reusit sa ma eliberez, privindu-l fix in ochi.
-Esti cel mai mare idiot pe care il stiu, Alexander Black! Credeai ca poti să te întorci asa, pur si simplu, dupa ce ne-ai abandonat ps toți?*i-am strigat in fata*
Privirile celorlalti s-au întors uimite spre mine, dar mi-am dat sema ca se asteptau la o reacție ca asta. Black m-a privit trist, dar si-a pus mainile pe unerii mei, privindu-ma fix.
-Stiu ca am fost un idiot, nu trebuie sa imi amintesti si tu. Dar, promit ca o sa ma revansez incepand de acum.*a promis uitandu-se la mine*
As vrea sa te cred, Black.... As vrea sa imi păcălesc inima într-un fel, dar se pare ca nu pot...
-Sa mergem in bucatarie si sa rezolvam totul.*ne-a propus Orion*
Mi-am privit prietenii, inainte sa ma trântesc pe un scaun din jurul mesei micute. Aventura prin care tocmai trecuse Harry, împreună cu Alexander nu prea m-a pus pe ganduri. Eram inca într-o batalie din mintea mea si incercam sa imi dau seama daca merita sa il iert. Mi-am revenit la realitate cand mana lui Harry s-a plimbat prin fata ochilor mei, încercând sa ma trezeasca la realitate. L-am privit si, dintr-o data, mi-am dat seama ce trebuie sa facem. Fusese asa de simplu mereu!
-Casa lui Xenophilius Lovegood.*le-am spus, zambind*
●●●●●●●●●●

Tatal Lunei a coborat incet scarile, pentru a ne aduce cate un ceai dintr-o planta mult prea ciudata. M-am foit pe canapea, unde eram inghesuita langa Alexander. Harry ne-a aruncat o privire pierduta, menita sa ne faca sa credem ce tocmai el ne spuse. Era o nebunie sa credem ca eu si el suntem urmasii unuia dintr cei trei frati, dar pentru mine nu parea inposibil.
-Nu cred ca e inposibil ce zici tu, Harry, dar nici nu cred ca Luna e plecata la pescuit.*a spus incet Orion*
-Daca era plecata nu ar fi avut camera plina de praf.*a afirmat Ginny*
Mi-am intors capul spre camera rotunda ce era in apropierea noastra. Peretii erau luminosi, iar rafturile pline de manuale aveau un strat gros de praf. Mi-aș fi intors privirea mai repede, dar desenele m-au facut sa raman pe loc. Eram si eu acolo, împreună cu ceilalți. Am zambit, simtind cum Alexander se uita curios la mine. Orion a sarit in picioare, avand ochii mariti.
-Trebuie sa plecam! E o capcană! Devoratorii Mortii vor fi aici imediat!*ne-a strigat, in timp ce o voce se auzea de la parter*