♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~49~

M-am asezat langa Alexander, care mi-a zambit si a profitat de moment pentru a-și pune mana in jurul taliei mele, lipindu-ma de corpul său. Orion si Ginny stateau sceptici intr-o parte a mesei mari de lemn din separeul nostru. Lipsea Harry, dar cel mai probabil urma să ajunga imediat. Alexander mi-a intins un pahar de vin rosu, pe care l-am luat recunoscatoare in mana libera.
-Nu o să îl omoram si nici ranim!*ne-a atentionat inca o data Orion*
-Și doar daca suntem toti impreuna.*a amintit Ginny*
-Nu puteti să vă calmati cinci minute?*i-am intrebat sarcastica*
-Nu o să se întâmple nimic. Va fi bine atata timp cat suntem impreuna si nu o să îl ranim pe Lestrange. Avem nevoie doar de putin respect de la el.*ne-a informat Alexander*
-Eu nu mă bag.*am spus dintr-o data*
Ginny mi-a aruncat niste priviri chinuite pe sub masa, iar Orion mă privea sceptic. Nu am de gand să îi ajut să se ia la bataie cu Nikolai, am si eu respect. Mana din jurul taliei mele s-a strans mai puternic, iar Alexander și-a lasat paharul pe masa, pentru a mă putea intoarce spre el. Mă tinea tandru in brate, dar parea furios pe afirmatia mea de mai devreme. Nu i-a pasat că prietenii nostri erau aici sau că Harry putea să ne prinda, dar si-a lipit buzele de ale mele. Ne sarutam tandru, de parca numai noi doi eram in separeu.

*Autorul POV. Separeul nr. 2*
-Imi pare rau de intarziere inca o data, domnule director!*a repetat Harry fraza de la inceput*
Baiatul se afla in picioare, in fata mesei unde tocmai se incheiase o sedinta a Ordinului Phoenix. Albus Dumbledore i-a zambit bland, la fel ca si majoritatea membrilor, doar Snape l-a privit chioraș.
-Nu e nimic, Harry. Sunt sigur că prietenii tai te asteapta, nu-i asa, Moody?*a intrebat Dumbledore atent*
Alastor Moody era lipit de perete care îi despartea de celalalt separeu, uitandu-se pe o fereastra magica la adolescenti. Vraja pe care o folosea era puternica, dandu-i posibilitatea de-ai privi cu ajutorul ferestrei, dar fara să fie observat de aceștia.
-Să te plesneasca Dumnezeu, Black! Se pare că baiatul asta al tau a reușit să se puna si el serios cu o fata! Cine ar fi crezut?*constata Alastor*
-Alexander serios? Glumesti!*exclamă Harry uimit*
Prietenul său nu reușise niciodata să aiba o relatie adevarata, iar faptul că ar fi putut avea acum nu prea suna plauzibil. Harry deschise usa invizibila dintre cele doua separeuri, cu intentia de a-și observa prietenul, dar ramase stana de piatra in tocul acesteia. Fata de care tocmai se lipise Alexander era chiar cea la care nu avea acces, sora lui, Andreea.

*Andreea POV.*

-De ce dracu esti lipit de sora mea, Black?*a rasunat o voce cunoscuta in urechile noastre*
Alexander s-a dezlipit de mine cu o viteza uimitoare si ne-am ridicat amandoi in picioare, luând o pozitie de soldati in fata fratelui meu. Ordinul Phoenix era strans in jurul micutei mese, cu sute de pergamente imprastiate si privind spectacolul amuzati. Am zarit cum Tonks i-a dat niste bani lui Moody, de parca tocmai ar fi pierdut un pariu pe seama noastra.
-Primesc si eu raspunsul la intrebare?*s-a interesat fratele meu, deja furios*
Alexander s-a foit langa mine, parca cautand un raspuns plauzibil. Pana la urma se pare ca nu a gasit nimic mai bun decat planul initial.
-Păi, vezi tu, eu si Andreea avem o relatie...mai speciala.*incerca să explice*
I-am tras un cot in brat, numai asta ne trebuia! Dupa expresia panicata a lui Harry mi-am dat seama că se gandea ca avem o relatie in care cuvantul "pat" este cel mai relevant. M-am inrosit cand și-a ridicat ochii acuzator spre noi, de parca tocmai ne-ar fi condamnat la moarte.
-Promit că o să iti explic totul. Insa, nu cred ca este cel mai bun moment, nu? Poate merge amandoi la un pahar de vin si iti explic?*a incercat sa îl imbuneze pe Harry*
Harry s-a indreptat cu pasi mari spre usa, urmat de Alexander care se presupune că trebuie să ne scoate pe ambii din situatia asta. Mult noroc, Black!
●●●●●●●●●●●

Mă plimbam fara un punct fix prin salon. Ne întorsesem de o jumatate de ora de la cina, iar semnele subtile facute de Alexander nu prea au reușit să mă calmeze. Pana la urma m-am asezat pe o canapea, tocmai cand portretul s-a dat la o parte si au intrat Harry si Alexander. Fratele meu a pufnit sceptic și s-a trantit pe un fotoliu, in timp ce Alexander s-a pus in fata noastra.
-Acum o să primesc explicația aia? De ce mama naibii fața ta era lipita de a surorii mele?*a tipat aproape Harry*
-Pentru că voiam să incercam ceva, dar totul a cazut acum că ne-ai vazut tu. Eu si Andreea, ei bine, amandoi ne-am gandit ca ne-am potrivi. Ea trebuie să treaca într-un fel peste Lestrange, iar eu imi doresc o partenera care să mă cunoasca si pe care să o cunosc. Adica, pare ca ne potrivim in general, dar in pat?*a incercat să explice destul de clar Alexander*
-Adica, voi doi, voiati sa fiti "prieteni cu beneficii", pana să vă stric eu planurile?!*aproape a tipat din nou fratele meu*
-Cam asa. Insa dupa cum ai spus, am renunțat la idee o data ce ne-ai vazut sarutandu-ne.*am incercat si eu să îl calmez*
-Va dati seama ce ati facut? S-a ajuns la mai mult de un sarut?*s-a rastit intrebator la noi*
Am sarit in picioare ca arsa si rosie la fata de furie si jena. Nu poate intreba asa ceva!
-Nu poti să fi serios cu întrebarea asta! E ceva personal si nu, nu s-a ajuns la nimic.*m-am rastit cu mainile in sold*
L-am simtit pe Alexander agitat langa mine, de parca astepta executia, insa Harry ne-a surprins pe amandoi.
-Poate că acum vă cred, dar să fereasca Merling să aud ca te-ai atins de ea, Black!*s-a răstit disparand prin portret*
Am scapat mai usor decat credeam ,dar tor meritam o bataie buna.

●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Ar trebui să le dam o bataie buna, nu?
Intrebarea zilei: Renunță natangii nostri la tot ce au facut pana acum sau merg mai departe?