♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~Vol. 3~

Trantitul lucrurilor nu prea imi stă in caracter, dar exista exceptii chiar si pentru mine. Am apucat cartea de Potiuni cu atata putere incat am dat-o cu totul de peretele camerei. Sunt furioasa, mult prea furioasa decat ar trebui să fiu. Am inchis cufarul cu o bufnitura sonora si am apucat ziarul care statea impaturit frumos pe pat. M-am uitat pentru a mia oara la titlu si am recitit iar articolul.

"Sirius Black, raspunzator pentru moartea a 12 mageamii si a unui vrajitor care îi era prieten, a evadat săptămâna trecuta din închisoarea vrajitorilor! Ministerul îi anunta pe toti vrajitorii să aiba grija cu cine se intalnesc si să anunte imediat Ministerul in cazul unui lucru suspect! Black are de asemenea o soție si un fiu in varsta de 13 ani, acestia au primit vizita Ministrului, dar sustin ca nu au niciun semn de la evadat. Rugam comunitatea magica să fie vigilenta si să anunte orice semn!"

Am oftat si mi-am luat lantisorul in mana. Saptamana asta a fost prea grea. Matusa si unchiul ne-au facut viata mai grea decât o faceau inainte, iar acum Alexander este întors cu fata in jos. Ultima scrisoare de la el a fost mult prea tristă, poate la scoala o să isi revina la viata obișnuită, dar eu si Harry stim ca este distrus. Tatal pe care nu l-a vazut niciodata si nu il cunoaste decat din poze a ucis 12 mageamii si un vrajitor. Mama lui a fost nevoita să îi explice ca asa este, chiar daca ea nu il crede in stare de asta, dupa a refuzat să îi mai dea vreo informatie. Alexander indura, este puternic, dar stiu ca i-a spus lui Harry cat de dezamagit este ca tatal lui nu i-a scris niciodata.
Gândurile mi-au fost întrerupte de zgomotul produs de cufarul lui Harry, usa s-a deschis si fratele meu a aparut in prag. Mi-a zambit si mi-a intins mana, mi-am luat cufarul cu o mana si cealalta i-am intins-o lui. Nu voiam să mai raman in casa asta nicio secunda, chiar daca nu stiam unde o să stăm si cum o să ajungem acolo, mă bazam pe Harry care avea o idee. Matusa s-a albit mai tare decat era deja cand ne-a vazut si nu și-a luat privirea de pe noi pana am iesit din casa. Aerul racoros de vara mi-a batut in fata si mi-a dat parul roscat pe spate. M-am schimbat mult in vara asta, poate este de vina varsta, insa corpul si trăsăturile mi s-au schimbat accentuat, Harry a facut chiat pariu cu Ginny ca nu o să fiu recunoscuta. Am inaintat pana la o intersecție de drumuri unde nu prea era lume.
-Ridica bagheta in sus si fa-o sa lumineze.*m-a instruit Harry*
Mi-am ridicat o spranceana, dar am facut exact ce și-a dorit si a aparut imediat un autobuz tipic englezesc, cu doua etaje , mai să mă dea jos daca nu mă prindea Harry. Un barbat sau mai bine zis un băiat, de cam 19 ani a coborat si ne-a salutat respectuos.
-Pana unde va duc dragii mei? Avem o oferta speciala azi, o cana de cafea si un pat pentru 5 galeoni. Cel mai bun pret!*ne spune barbatul*
-Am vrea pe Aleea Diaggon, chiar in fata intrari. Oferta sună foarte bine, putem intra?*intreaba Harry*
-Sigur! Haideti!*ne-a strigat si imediat ne-a azvarlit in autobuz*
Parterul era plin de canapele mari și rosii, exact ca niste scaune pe roți, dar însoțite de cate o cafea care astepta rabdatoare pe masuta de langa fotoliu. Scarile pe care le-am vazut duceau la etaj, unde erau înșirate mai multe paturi cu baldachin. Am hotarat rapid să raman jos si să imi beau cafeaua, de care obsrvasem ca eram cam dependenta pe timpul zilei. Planul meu ar fi mers grozav, daca nu ar fi fost gropile si curbele repetate, care mă faceau să alunec prin tot autobuzul, cu tot cu scaun. Harry a cazut de la etaj direct in nas si s-a strambat, pana la urma am oprit in fata intrari pe Aleea Diaggon. Soferul ne-a salutat cu o inclinare a capului si am coborât cam ciufuliti din autobuz. Din cufarul lui Harry au cazut cateva scrisori, iar el a trebuit să se aplece injurand ca sa le poata strângă. Am trecut un ochii absenta peste ele, dar nimic deosebit, de la Alexander, Ginny, Orion si alti prieteni din scoala. Trebuie să îi multumesc cerului pentru ca nu au cazut scrisorile mele, fratelui meu nu iar fi placut să vada scrisori intre mine, Nikolai si Draco. Am pastrat legatura cu ei pe parcursul verii si sunt mandra de asta, sunt niste prieteni bune, chiar daca Ginny mă amageste spunand ca ei sunt "Printii mei ai Intuneticului". O data ce toata scrisorilor au fost stranse am pornit spre singurul hotel pentru vrajitori existent in zona, Cazanul Gaurit. Strada este goala, niciun om nu pare dornic să o cutreiere cand un evadat este in libertate, doar un om stă in fata si ne zambeate usurat. I-am tras un cot fratelui meu si gura lui s-a deschis, formand un O perfect. Bărbatul s-a apropiat, pana a ajuns in fata noastra si am fost siguri ca este chiar Ministrul Magiei, Cornelius Fudge.
-Nu stiti câtă spaima am tras cand ati disparul de acasa copii. Ce bine ca ati dat peste un mijloc de transport vrajitoresc si ati venit aici!*ne-a vorbit el repede*
-Buna seara, domnule Fudge! De ce ati venit să ne așteptați? Nu am patit nimic deosebit, stim să avem grija de noi si singuri.*l-am informat, putin neinteresantă de el*
-Cum să spuneti asa ceva, domnisoara? Suntem foarte interesati de tine si fratele tau, chiar îngrijorați. Cred că ar fi bine daca voi doi v-ati lua niste camere la Cazanul Găurit si ati ramane aici pana incepe scoala. Am să vorbesc personal cu hangiul si o să va simtiti ca acasa.*ne-a facut cu ochiul si l-am urmat*
Fudge a discutat cu hangiul, Tom, să primim doua camere la etajul doi, pe care urma să le plateascs Ministerul, la fel ca toata consumatia pe care urma să o facem. Harry a insistat ca nu este nevoie, deoarece avem amandoi bani destui de la parintii nostri, insa Fudge a insistat si Harry s-a dat batut. Am privit pe geam cum Ministrul dispare in ceata densa si am oftat, anul asta o să fie mai mult decat interesant.
●●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Scuzati greselile privind numele obiectelor, personajelor din serie. Multumesc. La media este Andreea, o schimbare accentuata zic eu.