♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~Epilog~

Aerul era racoros penteu aceea zi frumoasa de Septembrie. Gara era aglomerata, iar oamenii se grabeau sa prinda trenul spre munca. Doar o familie nu se grabea, chiar zabovea. O femeie inalta si roscata era in fata, tinand-o de mana pe fiica ei. Era tot roscata si la fel de frumoasa ca mama sa, parand o copie din tinerete a ei. Langa ele statea un bărbat chipeș, cu un par inchis si ochii intunecati. Radea, in timp ce isi batea fiul pe umar. Parea mandru de el si familia sa. De fapt, chiar era mandru si avea si de ce. Baiatul semana cu el, dar se vedea clar ca este geamanul fetei. Semanau ca doua picaturi de apa. Au impins impreuna cărucioare si s-au trezit pe peronul 9 3/4.
-Mai ti minte ca aici te-am vazut prima oara?*a intrebat femeia*
-Nu as uita niciodata, Andreea. Mama ma certa ca seman prea mult cu tata.*isi aminti el razand*
O familie se apropia de ei, iar Alexander Black a dat mana cu vechiul sau prieten, Harry Potter. Era neschimbat, poate doar putin mai matur, iar cu Ginny langa el arata fericit. Era fericit.
-Unchiule Alexander! James tot spune ca o sa ajung la Slytherin!*se vaicarii unul dintre baieti*
Ginny a ras scurt si s-a aplecat spre fiul ei, soptidu-i ceva la ureche. Albus a parut imediat mai fericit, pentru ca a zambit scurt. Cine stie la ce se mai gandea.
-Ei bine, nu conteaza in ce casa ajungeți. Noi o sa fim mândri de voi mereu, mai ales ca o sa ne faceti mandri. In plus,nu uitati sa va faceti prieteni.*ii indruma Andreea Black, rezemnadu-se de sotul ei*
Au aprobat tacuri din cap, dar fiecare se gândea in alta parte. Doar Gizeh era atenta la ceva. De fapt, era atenta la cineva. Baiatul blond din fata ei era putin mai inalt decat ea si purta haine cu emblema unei case pur-sange. I-au trebuit cateva secunde pana sa isi dea seama ca era Alexei Lestrange. A zambit cand baiatul i-a facut cu mana, dar s-a intors repde spre tatal ei. Nu avea sa accepte niciodata asa ceva, asa ca era bine sa o lase balta . S-a speriat cand privirea mamei sale s-a oprit pe ea, dar femeia doar a imbratisat-o strans, înainte sa o lase in tren.
-Au crescut mult, nu-i asa?*a întrebat Alexander*
Si-a lipit buzele de fruntea sotiei sale si a zambit multumit. Andreea a aprobat din cap, privind trenul ce se indeparta asa de repede de ei. Acum muți ani fusese si ea acolo, intalnindu-l in carne ai oase pe Alexander. Nu aceea a fost cea mai buna decizie din viata ei. Daca se gandea mai bine ar fi spus alceva. Cea mai buna decizie din viata ei a fost atunci cand s-a îndrăgostit de Alexander, asta fusese.

'Sfarsit'