♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~14~

Incidente intre cei de la Gryffindor si Slytherin. Numai despre asta am auzit toata săptămâna dupa ce m-am sarutat cu Draco in fata tuturor elevilor din scoala. Meciurile intre case aduceau mereu oameni in infirmerie, m-ai ales cand era vorba despre un meci intre cele doua case rivale, verde si visiniu, care se urasc de moarte de cand s-a fondat scoala. De acesta data atmosfera era si mai incarcata, Alexander si Harry le facusera deja cateva farse celor de la Slytherin si se alesesera cu detentie, normal, iar capitanul nostru era mai înverșunat ca niciodata să castigam. Fratele meu nu mă lasa o clipa singura in compania celor din echipa adversa, este o traditie stupida in care adversarii încearca să se indeparteze unii pe altii inainte de meci, insa cu cei din primi ani nu au incercat niciodata, nu le sta in caracter, dar Harry este foarte protector cand vine vorba de mine si de la acel sarut cu Malfoy abia mă m-ai lasa să respir. Alexander se pare ca îi urmeaza exemplul si sta pe langa mine cat poate, într-un fel este foarte dragut ca ne jucam amandoi din nou si reusesc să il mai invat si pe el ceva, dar nu pot ascunde ca ceva din mine ar vrea mai mult intre noi in viitor...
Ca de obicei linistea din Sala Mare era intrerupta de aplauze sau huiduieli cand intrau membri echipelor. Eram umar la umar cu Alexander si paseam amandoi in Sala Mare, imediat s-au auzit aplauze din partea celor de la Gryffindor si de la celelalte doua case. Cei de la Slytherin pareau mai tacuti si ceva imi spune ca nu erau chiar asa increzatori ca vor castiga cu maturile lor. Tavanul era de un albastru tulbure, aprope de un gri inchis si asta nu putea să insemne decat furtună. La masa am stat langa Ginny si pentru prima data Harry m-a lasat in pace, parea ingrijorat si a trebuit să îi pun o mana pe umar ca sa il calmez. Citeam in ochii lui frica, toata casa conta pe el ca să le inchidem gura celor de la Slytherin, stiu ca este la fel de talentat ca mine si tata, poate să o faca, dar are momete cand frica pune stăpânire pe el. M-a privit cald cand l-am imbratisat si mi-a zambit, nu am m-ai avut mult timp pentru a sta ca frații in ultima vreme, dar o să mă revansez cumva. Oliver ne indemna să mancam repede si bine, chiar daca el nici nu se apropiase de mancare. La sfarsit, Harry m-a tras de maneca si am parasit amandoi Sala Mare in aplauze. In vestiar am ascultat din nou discursul incurajator al lui Oliver, care de data asta era mult mai ritmat si puternic.
-Harry tu vei avea datoria să le dovedesti ca un gonaci talentat nu are nevoie de banii lui taicasu! Prinde smiciul inaintra lui Malfoy, sau mori incercand Harry, pentru că trebuie să castigam!*a tipat la sfarsit in fata noastra*
-Auzi prietene? Niciun deranj.*a spus Alexander si eu mi-am dst ochii peste cap*
-Vreau să aveti grija cand atacati, înaintașii lor nu sunt chiar cei mai buni si se bazeaza pe bataci, ei o sa arunce mereu cu bulgari in voi. Vreau ca Andreea si Black să fie rapizi si să inscrie, poate dura mult pana să prinda Harry smiciul.*a continuat si inima mea s-a strans putin*
Am iesit din vestiar in urletele celor din tribune, erau din nou împărțite in rosu si verde, iar profesorii incercau să pară neutri, insa nu prea le iesea. Doamna McGonagall si Snape erau imbracati amandoi in culoarea casei lor si stăteau la o distanta mare unul de altul. Ne-am aliniat in fata celor de la Slytherin si ne-am zambit arogant uni altora. Malfoy era cel mai scund din echipa, parul lui blond spre alb se observa usor prin multimea bruneta si astepta cu matura in mana. Oliver si Flint și-au dat mana stângaci si pareau că se strang prea tare. Fluierul s-a auzit si noi ne-am ridicat de la sol la fel ca sapte comete rosii. Mingea a fost prinsa de ei si s-au indreptat spre poarta, le-am taiat calea si am recuperat mingea, unul dintre bulgari se indrepta spre mine si i-am pasat coafa lui Katy. A prins-o si a inscris primul gol, multimea a urlat de fericire si eu am zambit. Portarul in verde le-a aruncat mingea inaintasilor si au pornit in formatie V spre poarta, Oliver le-a anticipat miscarea si a barat lovitura usor. Mi-a aruncat mi-e mingea si am pornit spre poarta, unul dintre ei s-a pus in fata mea, dar l-am ocolit si am inaintat, am ajuns in fata porti si am marcat. Jocul a continuat inca jumatate de ora, in care eu si Alexander ne-am sincronizat bine si am marcat inca 5 goluri, astfel scorul ajungând 10 la 70, conducem cu 60 de puncte. Exact când imi faceam loc printre Slytherini si inaintam cu Alexander in drepata mea s-a intamplat ceva. Deodata a aparut un bulgar si mi-a taiat fata, dar in loc sa zboare mai departe s-a oprit in fata mea si a luat-o direct spre mine. Am incercat să ma feresc, dar se tinea de mine ca scaiul, strigatul lui Alexander m-a desteptat si i-am aruncat lui coafa. Nenorocitul de bulgar m-a urmarit cam 10 minute pana să ma lase si sa decida să il urmareasc pe Harry. Oliver a cerut o pauză si ne-am strans cu totii in fata portilor.
-Bulgarul ala parca este nebun! Abia a lăsat-o pe Andreea si acum se tine dupa Harry!*a tipat Fred*
-Cred ca i-au facut ceva ăia de la Slytherin, le era frica de noi, trebuie să cerem o pauza si să se verifice.*a spus si Alexander*
-Nu putem, ar zice ca suntem niste fricosi si meciul ar trebui rejucat. Vedetiva de treburile voastre, eu ma descurc si cred ca si sora mea.*le-a zis Harry si eu am aprobat din cap*
Meciul a continuat in aceasi maniera agresivă, dar pe mine nu ma m-ai urmarit niciun bulgar, in schimb l-a urmarit pe Harry. Smiciul a trecut exact prin fata mea si de uimire a trebuit să mă trag inapoi ca Harry si Draco să nu ma dea jos cand mi-au taiat fata ca să il prinda, tot meciul s-a oprit si Alexander ma luat de talia pe la spate ca să nu cad. Mă simteam bine, mult prea bine. Am înghițit in sec cand Draco a ramas in urma si Harry a prins smiciul, mutimea a explodat si toata echipa a fost langa el într-o secunda. L-am luat in brate, dar a scancit si cu groaza m-am uitat la mana lui. Nu am observat in timpul meciului, dar bulgarul reusise să îi rupa mana. Ochii mi s-au mărit instant si primul instinct a fost să il i-au de acolo cat mai repede si să mergem la infirmerie. Ma gândeam la solutia mea cand profesorul Lockhart s-a oferit să ne ajute, și-a îndreptat bagheta spre mana lui si a spus o vraja scurta. Pentru cateva secunde am crezut ca a reusit, dar imediat ce am auzit strigatul lui Alexander mi-am dat seama ca nu e bine, mana lui arata normal, dar oasele nu mai erau. Profesorul Dumbledore ne-a rugat imediat să mergem la Madame Pomfey si l-am ascultat, aceasta nu ne-a lasat inauntru cu el si am ramas pe hol. Echipa era mai ingrijorata decat ar fi fost in mod normal pentru un alt membru al echipei, insa Harry este cel mai bun jucator al nostru pot spune si nimeni nu vrea să sufere. Orion si Ginny ni s-au alaturat dupa cateva minute pe hol, usa s-a deschis peste jumatate de ora si am fost prima care a dat buzna inauntru. Fratele meu era intins pe pat, imbracat in pijamale si cu mana infasurata într-un bandaj alb. M-am asezat pe marginea patului si i-am zambit.
-Cum te simt frate?*l-a intrebat Alexander *
-Bine, ar fi fost mai bine daca eram la petrecere acum razand de tine.*a raspuns acesta chicotind*
-Ar trebui să dai vina pe Malfoy sau Lestrange pentru asta. Sunt sigur ca bulgarul a fost aranjat de el.*a spus înfuriat*
-O sa avem grija de el baieti. Dar cred ca cel mai bine ar fi sa il lasam pe Harry să se vindece pana dimineata cand va fi externat.*le-a explicat Oliver care zambea in continu, cu toate ca gonaciul echipei lui era într-un pat de infirmerie*
Ne-am luat ramas bun de la el si am părasit acea parte a castelului, indreptandu-ne spre Portretul Doamnei Grase.
●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Un bulgar aranjat, o îmbrățișare de la un anumit Black si un nume nou, Lestrange. Cine o mai fi si el??