♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~69~

Mi-am înghițit ultima înghițitura de cafea si m-am ridicat de la masa, lăsând cana in suportul pentru vase murdare. Am pasit nesigură impreuna cu Ginny, ce acum luase forma lui Bellatrix Lestrange. Nu mi-a fost greu sa fac o potiune fara sa afle parintii lui Alexander, dar sa vad chipul femeii ce mi-a scrijelit in brat statutul de sange e alceva. In fata usii ne asteptau baietii, ce analizau din nou planul. Nu pare asa de greu sa intri in banca Gringotts. Pe naiba, e aproape imposibil! Am apucat grabita bucata de pergament dintre ei si am citit din nou toate informatiile date de gnom. Erau doua bucati enorme de pergamnet si asta penrru ca Orion scrisese cat de mic putea cele mai intortocheate nume de care auzisem.
-Daca ai terminat cu analizatul, am putea pleca.*mi-a atras atentia Harry incruntat*
-De ce te porti asa cu mine?*am soptit, incercand sa nu tip*
Si-a indreptat privirea patrunzatoare spre mine, studiindu-ma atent. Ma certa din orice, de cand ajunsesem in casa copilariei lui Alexander. Mi se parea ridicol ca tocmai acum se comporta asa cu mine, de parca întâmplarea de acum putin timp trecuse. A pufnit, apropiindu-se de mine incet. S-a aplecat spre mine, soptindu-mi la ureche.
-Banca Gringotts!
Imediat am simtit neplacutul sentiment de disparitie, pe care il uram din inima. Idiotul, ma pacalise in felul asta. Mi-am inchis ochii, constienta ca nu o sa ma acomodez niciodata cu senzatia asta ciudata si incomoda.
●●●●●●●●

-Ce se presupune ca ar trebui sa facem cu dragonul asta?*a tipat Orion *
Eram prea ocupată sa imi schimb hainele ude, ca sa ma mai gandesc si la un raspuns pentru el. Am zarit-o cu coada ochiului pe Ginny, discutand in soapta cu Harry. Parul ei revenise la culoarea normala la timp, slava Domnului! Am scos bagheta, uscandu-mi repde hainele.
-Ar trebui sa il pastrezi tu, Labuta! Poate Hermione o sa te placa mai mult asa.*a ras malițios Black*
Am vrut sa raman fara nicio expresie. Am vrut sa il ignor. Am vrut asta din toata inima. Of, ce mult as fi vrut sa o pot face. Nu puteam, pur si simplu. Mi-am ridicat privirea, surprinzandu-l. Tricoul lui alb era ud si sifonat, dar nu puteam sa nu observ cat de bine ii statea. Eram idioata, asta e clar. Intr-un fel as fi vrut ca Harry sa imi atraga mai repede atentia, poate nu pierdeam toata farama de ratiune pe care o mai aveam. Cand mi-a atras arentia deja vorbea despre urmatoarea miscare, una ce nu prea suna bine.
-Mergem in Hogsmeade.*ne-a anuntat sigur pe el*
-Hogsmeade este plin de vraji anti-intrusi. E riscant.*i-a amintit prudent Orion*
Am zarit încruntarea de pe chipul sau, dar nu puteam risca. Eram prea aproape de obiectiv.
-Mai bine mergem direct in castel. Prefer sa ne intampine Snape .*am propus ragusita*
-Nici gand! Trebuie sa gasim o intrare din sat, pentru ca scoala este pazita de Dementori.*m-a întrerupt el repede*
Am auzit cum Alexander ofta, nemultumit de cearta asta inutilă. S-a apropiat de prietenul sau si i-a pus o mana pe umăr, studiindu-l atent.
-Andreea are dreptate la partea cu Snape. Deja astept sa il arunc pe el din turnul de Astronomie. Insa, e greu sa recunosc ca trebuie sa ajungem in sat. Avem nevoie de lamuriri si eu stiu locul perfect pentru asta.*ne-a spus calm, de parca citea un discurs*
L-am privit mirata si nu eram singura. Tradatorul ne parasise pentru putin timp si luase contact cu normalitatea mai mult decat intr-un an. Am pufnit si am aprobat retinuta din cap, lucru foarte amuzant pentru Black. Ne-am lipit mainile si am disparut, simtind din nou acea senzatie oribilă. Cand picioarele mele au ajuns pe pamant am fost gata sa cad, din cauza alarmelor ce se auzeau. M-am simtit trasa sub pelerina alaturi de Harry, in timp ce Orion se transformase, ascunzanduse mai deoparte, iar Ginny si Alexander deveneau invizibili. M-am lipit de perete cand Devoratorii au aparut, insotiti de cativa Dementori inspaimantatori. Am auzit soaptele disperate ale mamei, dar asta pana cand patronus-ul fratelui meu i-a alungat. Am inghetat, stiind ca eram mai mult ca sigur descopertiti. Eram gata sa cedez, cand usa hanului s-a deschis. Persoana din cadrul ei avea parul alb, amintundu-mu mult prea bine de batranul cu ochelari aurii. Era chiar acolo si eu nu puteam sa imi dai seama cine este.
-E fratele lui Dumbledore.*a soptit Harry*