♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~70~

Am acceptat mana lui Orion si am sarit prin portret, ajungand intr-un tunel pe care nu l-am mai vazut niciodata. Neville a luat o torta de pe perete, incepand sa ne conduca. La un moment dat a inceput să gafaie, povestindu-ne ce s-a intamplat in absenta noastra.
-Pur si simplu au inceput sa va tortureze daca greseati cu ceva?*am auzit vocea uimita a lui Ginny*
-Mai rau, ii lasau pe cei pur-sange sa o faca.*ne-a confirmat abatut*
M-am oprit un moment, gandindu-ma la prietenii mei, dar mana calda a lui Alexander m-a impins mai departe.
-Asta îi include si pe Lestrange si Malfoy, am dreptate?*s-a interesat Harry*
Mi-am dat ochii peste cap, constienta ca si acum incerca sa imi arate cat de mult gresisem. Dar, Neville a dat negativ din cap.
-La inceput pareau sa o faca si ei, dar am observat ca incearca sa ne ajute. De multe ori am propus sa îi băgăm si pe ei in Armata lui Dumbledore, dar nimeni nu a foat in stare sa sustina asta pana la capat.*a povestit repede*
Harry a pufnit enervat langa mine, dar ne-am continuat drumul abrupt. Am ajuns la o deschizatura, de unde iesea o lumina puternica. Ginny a tipat cand a vazut multimea de persoane de sub noi.
-Ia uitati cine e aici!*a strigat Neville peste ei*
Am pasit mai in fata si am zarit o multime de adolescenti ce se ascundea acolo. Camera Trebuintei era plina de saci de dormit, ghiozdane, paturi si culorile celor trei case. Numai verdele Slytherini-lor lipsea. Mi-am privit prietenii si am zarit ranile de pe fetele lor. Pe Seamus nici nu l-as mai fi recunoscut, daca Alexander nu ar fi dat mana cu el. Am fost prinsă in multe imbratisari, pana sa ajung in bratele Lunei. Parul blond revenise la sănătatea lui obisnuita, dar cicatricile de pe obraz erau tot acolo. Cateva lacrimi mi-au aparut in ochi cand am zarit fotografiile de grup de pe peretele rosu, ce trona in încăpere. M-am intors si am luat loc langa Harry, dandu-mi seama ca o multime de oameni coborau prin pasaj. Alexander aproape și-a sucit capul, cand a zarit-o pe mama sa. A coborat ajutat de Sirius si pentru prima data am zarit un inel pe degerul ei, inelul ei de logodna. Am vrut sa deschid gura, dar eram blocata. Vazusem mereu doua inele la Sirius. Unul avea blazonul familiei si era din aur celest, asa ca il daruise lui Alexander acum cativa ani. Insa, celalalt fusese mereu unul simplu, inclestat cu initiala sa. De fapt, era un inel de logodnă. Mi-am pus mana pe umărul lui Alexander, fortandu-l sa se întoarcă cu fata spre multime. Si-a indreptat privirea spre mine, insa nu voiam sa ii arat nelinistea din ochii mei. Nu voiam sa vada ca, pentru prima data in viata, eram speriata. M-am asezat mai bine pe scaun, privindu-i pe toți. Erau aici pentru noi, pentru mine.
-Care e planul, Harry?*a intrebat Nevile nerabdator*
Am tusit fals, încercând sa atrag atentia spre alceva. Normal ca nu am reusit, pentru ca Harry a deschis gura din nou.
-Avem o misiune de la Dumbledore, iar voi nu trebuie sa va implicati, daca nu vreti asta.*le-a spus incet*
Pentru câteva minute am sperat sa se intoarca spre tunele si sa o ia la fuga, constienti ca pot sa isi salveze viața. Asta credeam ca vor, dar toti au ramas la locurile lor. Voiau sa lupte, asta e clar.
-Daca vreti sa luptati e alegerea voastra, dar numai cei majori pot sa o faca.*i-a atentionat Sirius pe ceilalti*
-Avem nevoie sa stim unde este diadema lui Ravenclaw. E cineva care stie?*i-a intrebat Orion*
Un grup mic s-a foit, susotind intre ei ceva. O fata cu parul de culoarea taciunelui s-a ridicat si pentru cateva secunde am crezut ca este simpatica. Dar, apoi, totul s-a intors pe dos, cand mi-am dat seama ca e Cho Chang. Mi-am dat ochii pentru cap, vrand sa spun ceva, dar mana calda a lui Alexander s-a asezat pe umerii mei. Din nou era raza de lumina ce ma calma, era un strop de calm in lumea mea întunecată.
-Harry, diadema lui Ravenclaw este pierduta de secole. In Camera Comuna este o statuie cu ea, dar nimic mai mult.*i-a transmis Cho*
Am zarit încruntarea de pe chipul fratelui meu, dar am continuat sa tac.
-Poate o sa ma ajute daca stiu cum arata. Poti sa ma duci acolo?*s-a interesat Harry*
Cho a dat din cap afirmativ, insa Ginny a tasnit imediat, spunand ce voiam eu sa propun.
-Cred ca ar fi mai bine daca te-ar duce Luna. Ea stie mai bine culoarele noastre.*a spus ragusita, privind-o fix pe Cho*
-Știi, cred ca Ginny are dreptate. Intre timp, noi o sa luam castelul inapoi.*a propus Alexander*
Harry s-a gandit putin, pana sa afirme din cap. El si Luna au disparut in intunericul holurilor de piatra, iar Ordinul Phoenix a disparut printr-un culoar, încercând sa ajunga la iesirea subterana. Am ramas noi, AD-ul.
-Mergem sa il aruncam pe Snape din turn?*am auzit vocea lui Parvati*
-Visez la asta de trei luni. Sa mergem!*i-am indemnat pe toti*
Am iesir prima din Camera Trebuintei, urmata de Alexander. Ginny si Orion ramasesera in spatele grupului, unde ii incurajau pe cei mai mici. Eram o ceata de adolescenti. Insa, eram AD si asta era motivul curajului nostru. In definitiv, eram Armata lui Dumbledore. Nu ne-am intalnit cu niciun elev, insa am auzit zgomote in Sala Mare si incurand niste strigăte.
-Ordinul a ajuns la iesirile subterane?*a intrebat Dean din spate*
-Cel mai probabil o sa gasim toata scoala in Sala Mare. Deja astept sa le vad fata.*i-a raspuns Alexander zambind*
Avea dreptate, pentru ca luminile erau aprinse si o gălăgie infernală se auzea. Mi-am pus mana pe usa, pregatita sa o imping, cand am auzit vocea doamnei McGonagall.
-Vrei sa dispari impreuna cu (,) casa ta, Severus? Va luati talpasita cand vin intaririle.
O raza de lumina verde și-a făcut aparitia si am zarit cum McGonagall s-a dat la o parte, evitand lovitura. A fost randul lui Nikolai să-și indrepte bagheta spre ea, dar fără succes. Usa s-a dat la o parte si Alexander a tasnit pe ea, barand lovitura. Era fata in fata cu varul sau, cel ce era vinovat de moartea lui Dumbledore. I-am văzut zambetul si imediat a inceput sa se dueleze cu Nikolai, sub privirile atente ale elevilor mai mici. Nikolai nu aveam cum sa o mai atace, dar Snape inca avea bagheta. Si-a indreptat-o spre McGonagall, insa a foat randul meu sa il blochez. Am dat ambele usi la o parte dintr-o mișcare si am ajuns, cumva, in fata lui. M-a privit sveptic, dar eu deha il atacam. Ma duelam cu profesorul meu de potiuni, cu profesorul pe care îl admirasem pana anul trecut. Ajunsesem la capatul puterilor, atunci cand Alexander l-a lovit din spate, facandu-l sa cada jos. Din stanga mea cineva a rostit o vraja de legare, fortandu-l pe Snape sa se alature elevilor sai, ce erau legati cu toti.
-Asta nu e nici inceputul razboiului, copii naivi.*ne-a amenintat tare si clar Severus Snape*