♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~19~

-Nu o să ma mai plang niciodata că avem ore in sera! Aici este asa plictisitor!*tipa Alexander cat să il auda tot salonul*
Din cauza vremi foarte neplacute si imprevizibile de afara, orele in sere sau in salile subterane au fost anulate. Astazi ar fi trebuit să mergem la doua ora de Ierbologie si doua de Potiuni, insa programul nostru se schimbase brusc si am ajuns să stam cu toti plictisiți in castel. Orion și-a ridicat ochii din cartea de Farmece si a zambit stramb, neinteresat de alceva inafara de cartea lui. Am oftat si mi-am atins medalionul de la gat, care a stralucit imediat. Soaptele in cea mai ciudata limba de care am auzit dispăreau cand imi atingeam medalionul de la mama, dar tot le auzeam des. Harry si cu mine parca eram atrasi de ele in anumite locuri din castel si Orion se daduse peste cap să afle ce pot insemna, dar nu descoperise decat ca noi doi intelegem limba serpilor, iar asta nu ne ajuta prea mult.
-Stati! Este iar vocea aia!*striga Harry*

"Sfasi. Omor. Ucid. Camera Secretelor*

Sunetele se aud sasait, exact ca la un sarpe. Am sarit in picioare si am luat-o la fugă spre etajul doi, unde mi se pare ca mă duceau zgomotele. Ceilalti m-au urmat si Harry mi-a luato inainte la un moment dat, intrând direct in baia fetelor de la etajul doi, cea părăsită. Ne-am oprit cand am observat apa din baie, era prea mult, chiar si pentru fantoma plangacioasa. Pe jos statea un caiet, negru si coperti uzate. Arata mai degraba ca un jurmal, mai ales că pe prima pagina scria numele posesorului: "Tom Marvolo Riddle". L-am ridicat usor si am deschis la prima pagina, dar nu scria nimic, erau doar zeci de pagini albe. Alexander a ridicat o spranceana, suspicios, și si-a indreptat privirea spre un fel de capac rotund, care avea un sarpe gravat pe el. Harry s-a apropiat si l-a atins, dar nu s-a intamplat absolut nimic. Alexander și-a scos briceagul din buzunar, insa nu a functionat in totalitate, capacul doar s-a inverzit, dar nu s-a dat într-o parte. Orion s-a uitat nedumerit, dar ne-a facut semn din cap să ne apropiem. Am atins impreuna cu Harry capacul si acesta s-a deschis in mod miraculos. Un tunel mare, încăpător ne astepta gata să ne duca sub pamanat, exact ca intrarea in Lumea Subpământeana. Alexander a luat-o in fata pana a gasit un buton mic, la apasat si o luminita a aparut la capatul coridorului.
-Lumos!*am strigat si bagehtele ni s-au luminat*
Harry a luato in fata lui Black si am inaintat toti patru catre capatul tunelului. Treptele sunt vechi și alunecoase, iar tunelul per ansamblu pare să fie aici de o mie si ceva de ani, poate chiar de la deschiderea scolii. Atunci imi aduc aminte de ceva ce am aflat de la Orion. Daca am retinut bine eu, Slytherin a construit aceasta camera pentru a-și tine animalul cand a hotarat să paraseasca castelul. Dar ce animal era oare? Te rog să nu imi spui ca era un sarpe! Merit o palma mintală pentru că nu mi-am dat seama mai inainte. Dar ce fel de sarpe era atunci? Parca era ceva mare, stravechi si rar... Putea să impietreasca oamenii cu o singura privire, era.... sarpele adormit care stă in fata noastra acum. Picioarele mele s-au oprit involuntar si m-am trezit busita de Alexander care isi pierduse zambetul. Am înghițit in sec, in timp ce analizam creatura. Un sarpe verde spre negru, cu solzi imenzi si ochii negri ca doi nasturi, coada lunga si dimensiune totală infinita! In timp ce eu eram prea ocupata să analizez sarpele, Orion a tipat si a a fugit in partea cealata a incaperii. Alexander și-a intors capul la 180 de grade si a scancit, m-a luat de mana si m-a tarat pana acolo. Pe jos era intinsa nimeni alta decât Ginny! Parul ei roscat statea imprastiat in poala lui Harry, care o luase in brate si incerca să o trezeasca. Orion i-a luat mana ingrijorat si din fericire i-a gasit pulsul, am rasuflat usurata. Langa ea era chiar jurnalul ala pe care il vazusem mai devreme in baia fetelor de la etajul doi. Am dat să il ating, dar chiar atunci s-a auzit o voce puternica care striga batjocoritor. Ne-am intors capetele si am dat de un adolescent, să tot aiba vreo 17 ani. Palid la fata, cu parul negru si imbracat in negru complet, arata atragator in felul lui, dar nu într-un mod normal. Ne privea triumfător si zambea.
-Tom Riddle? Tu ai salvat scoala! Trebuie să ne ajuti!*a strigat Harry disperat la el*
-Harry Potter! Nu sti decând astept să te intalnesc personal, la fel si pe sora ta, Andreea. Mi-au ajuns la urechi o multime de zvonuri despre voi doi, fratii minune, cei care l-au invins pe Lordul Intunecat! Of, of, of, Harry, tu nu ti-ai dat seama cine sunt?*a intrebat batjocoritor acel Tom*
-Esti Tom Riddle, ai salvat scoala de păianjenul lui Hadrig acum cincizeci de ani. Ai fost un erou pentru asta, dar ceva imi spune ca Dumbledore nu a fost de acoed cu asta si nu te crede. Trisorule! Fac pariu ca tu esti moștenitorul lui Slytherin!*zice printre dinte Alexander*
Baiatul, Tom, îi arunca o privire curioasa si il studiaza, dupa care zambeste larg.
-Alexander Acturus Black, imi face o placere deosebita să vad un potential asa mare in tine. Tatal tau nu a vrut sa aiba de a face cu mine, dar tot neamul tau ma slujeste, sunteti cei mai credinciosi slujitori ai mei. Cu tine as avea o armată de neînvins, ai un loc langa mine Alexander si te asigur ca ai un potential maret, si o soarta la fel de mare!*îi spune Tom*
-Stai putin! Ce armata?*se mira Orion langa noi*
-Armata mea! Nu imi spune ca nu ai facut inca asocierea ,Orion Lupin! Poate ai nevoie de un ajutor.*spune si isi ridica bagheta*
In aer a aparut scris cu foc numele sau, dar ceva nu este bine. Literele și-au schimbat ordinea, rezultând un alt nume: "Lord Voldemort". Daca as spune ca am inghetat as minti, eu sunt bine, ma asteptam la asta, dar idiotii de langa mine au înghețat, poate doar Harry rămânând mai lucid.
-Ce vrei de la noi Tom?*l-am intrebat precauta*
-De la voi? Deocamdata doar să ma asigur ca nu o să imi stati in cale, dar am avut grija de asta deja.*rase el*
-Cine te-a ajutat să faci toate astea? Nu puteai să te descurci singur cu gainile omorate si scrisul pe pereti, ar fi fost prea riscant.*il lua la interogatoriu Orion*
-Draguta de Ginerva a avut grija de toate, i-am dat jurnalul prin intermediul unui slujitor vechi si loial, iar ea a început sa imi vorbeasca prin el. Am aflat toate slabiciunile fetei si am santajat-o să omoare gainile scolii, iar dupa am pus-o să ameninte scoala prin intermediul acelui mesaj. *ne raspunse serios, parca nerabdator*
Si parca atunci toata rabdare lui se duse si îi vorbi sarpelui pe limba lui. Un singur cuvant si mi-am dat seama ca e de rau. Sarpele s-a napustit asupra mea, dar Alexander a aparut de nicaieri si m-a aparat, a incercat din nou să ne atace, dar noi deja fugeam. Harry a luat-o pe Ginny in brate si s-a apostit într-un colț, iar Orion se batea cu palma in cap, cautand o solutie. Riddle disparuse deja, dar nu cred ca de tot. Sarpele ne-a urmarit mult timp, iar noi nu puteam de cat să alergam sau să il mai lovim cu jurnalul in cap. Atunci s-a intamplat inevitabilul, Harry a fost mușcat de acel sarpe. A scancit si picioarele mele au reactionat singure, miscanduma pana am ajuns in fata lui si am putut să il acopar cu trupul meu. Am tipat cand sarpele s-a năpustit asupra mea si m-a zgariat cu colții, dar nu eram asa rau ca Harry. Mi-am intors privirea prin camera, pana am dat de ceva ciudat. O pasare Phoenix, in toate nuantele de auriu se asezase pe umarul lui Alexander si avea in cioc vechea pălărie de selecție. Atunci a aparut si Voldemort de nicaieri, parca mai infiorat.
-Să nu indraznesti să te apropi de palarie! Stiu ce planuieste si nu o sa iti mearga.*incepu să tipe furios*
Orion l-a privit perplex, dar deodata i s-a luminat fata si a apucat palaria din mana lui Alexander. A bagat mana inauntrul ei, ca si cum voia să scoata un iepure, dar nu a scos un iepure mic si alb, a scos o sabie de toata frumusetea. Lunga, din fier celest si puternica. Avea incrustata un nume cu aur, numele de Gryffindor. Fusese sabia lui Godric Gryffindor! Orion se napusti asupra sarpelui si îi baga sabia in gat, omorandul pe loc. Trupul lui lung s-a transformat pur si simplu într-un maldar de oase si praf, total nefolositor. Voldemort a urlat animalic si s-a napustit spre el, dar eu am fost mai rapida si am luat deja sabia de la el, incercand să îi tin piept lui Voldemirt care se pricopsise si el cu o sabie, Merlin stie de unde! Am simțit miscare in jurul meu si exact cand am cazut la pamant cu sabia langa mine Voldemort a urlat inspaimantator si ochii i s-au albit. Mi-am intors capul si am zarit cauza, Alexander si Orion erau deasupra jurnalului, iar Black infingea un colt de sarpe in jurnal. Riddle a mai urlat o data si s-a transformat in praf, disparand mai repede decat sarpele. Am scancit cand m-am ridicat si m-am apropiat de Ginny, care se trezise si acum vorbea cu Harry in liniste. Phoenixul s-a apropiat de noi si ne-a plans pe rani, ele dispărând astfel. Capul imi pulsa oribil, asa ca mi l-am pus pe unarul lui Orion si am închis ochii. Am fost invaluita de o ceata si totul s-a facut negru in fata mea.
●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Fier celest: fierul zeilor din Olimp, referitor la zeii in varianta lor grecească.
Capitol bonus pentru minunata zi libera de azi:) Va anunt ca am decis sa scriu si continuarea carti acesteia, desigur, după ce o termin pe aceasta.