♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~62~

Urmatoarele zile petrecute in Viziuina au trecut repede, iar moartea lui Ochi-Nebun era în continuare un subiect sensibil pentru toți. Se apropia ziua mea si a lui Harry, asa ca, pe lângă pregătirile de nunta, totul era mult prea aglomerat. Ne facuseram obiceiul să ne strecuram in camera baietilor si să discutăm, fiind singurul moment in care doamna Weasley nu ne putea urmari ca un uliu.
-Pai, nu puteti face nimic in legatura cu- si Orion mima pe buze, fara sunet, cuvântul "Horcruxurile"- pana cand nu impliniti 17 ani. Aveti inca Marca asupra voastra.*ne-a explicat rabdator*
-Marca va diaparea pe data de treizeci si unu. Asta inseamna că mai avem de stat aici doar patru zile, dup-aia putem să...*am incecat să explic*
-Cinci zile! Va trebui să stam la nunta. Or să ne puna pielea pe bat daca lipsim.*spuse categorica Ginny*
-Ai dreptate. Nu putem lipsi de la o zi asa importanta, mai ales dupa cate a facut familia Weasley pentru noi.*a aprobat-o Harry*
Cinci zile... Suna asa de putin, si chiar erau putine zile, dar, pentru mine, insemna că o să îmi iau viitorul in maini, fără Dumbledore, ci doar cu prietenii mei.
-Dumbledore dorea să nu mai stie nimeni alcineva. Sunteti sigura că vreti să mergeți?*a continuat fratele meu*
-Normal că suntem siguri, Harry. Doar nu vă lasam fara aparare acolo.*s-a ratoit Alexander*
A doua zi stiam deja discutia pe de rost, pentru că o repetam in capul meu. Daca asa urma să imi petrec anul, insemana ca o să am dureri de cap zilnice. Am coborât in bucatarie, unde Fleur le explica celor de la masa cum va avea loc nunta.
-Andreea, 'Arry, va trebui să decidem cum vă deghizam! Cred ca doar 'Arry are nevoie de acoperire, totuși. *explica ea entuziasmata*
-Nu inteleg de ce familia Delacour trebuie să vina mai devreme. Doar pentru că sora aia mai mica e domnisoara de onoare.*l-am auzit pe George soptind*
Domna Weasley mi-a pus in fata o farfurie plina cu oua si salata, de parca voia să mă ingrase cateva kilograme bune. Am auzit scaunul lui Fleur traganduse pe podea si oftatul ei cand s-a asezat.
-Andreea, mă gandeam la rochia ta, nu ți-ar sta bine cu aurie si o să incercam cu albastr...*a inceput ea să imi explice*
-Stai! Ce rochie?*am intrebat confuza*
Doamna Wealsey a inchis apa de la robinet cu o miscare usoara din bagheta si s-a intors spre mine, cu un zmabet chinuit pe fata.
-Aaa, Fleur s-a gandit că ai fi o domnisoara de onoare superba, asa că vrea să iti faca o rochie albastra.*a explicat privindu-ma*
-Sa fiu domnisoara de onoare? Bine, dar, nu trebuie să fie si doi cavaleri?*m-am interesat infranta*
-Alexander o să arate minunat impreuna cu tine. Formati o pereche superba!*a afirmat Fleur fericita*
Sirius s-a inecat cu ouale, iar Harry a scuipat apa inapoi in pahar. Au inceput să rada amandoi, in timp ce eu le aruncam priviri oribile pe sub masa. Am continuat să mananc, ignorand glumele celorlalti si am urcat in camera mea rapid. Abia inchisesem usa, cand Alexander a aparut si el. M-a ocolit atent si s-a asezat pe pervazul ferestrei, unde obosnuiam să stau eu.
-Stii, m-am gandit la un cadou de ziua ta.*mi-a spus el*
Privirea mi-a cazut imediat pe Poirot, care statea linistit pe pat. Exista in cadou care să nu îi iasa bine?
-Nu e o alta pisica, chiar daca ti-ai dori tu.*a raspuns gandurilor mele*
Am inceput să rad, dar m-am asezat in fata sa, privindu-l.
-Atunci? Ce este?*am intrebat foarte curioasa*
-Un tatauaj.*mi-a raspuns simplu*
M-am ridicat in picioare, uimita de ce tocmai spusese. Imi doaream asta mai mult ca orice, voiam un tatauaj mic, dar special. Mi-am ridicat ochii ca să îi vad pe al lui, ce mă analizau atenti. O sclipire diferita a aparut, facandu-ma să zambesc.
-Vorbesti serios? Pot?*am intrebat nesigura*
-Pai, salonul e deschis pana la 22, deci poti.*a raspuns amuzat*
-Mergem azi? Dar, cum?*l-am intrebat emotionata*
-Lasa asta pe mine. Mergem?*m-a intrebat*
Am aprobat din cap si mi-am luat geaca pe mine, apucandu-l de mana in acelasi timp. A scos din cufar pelerina lui Harry si a aruncat-o peste noi, facandu-ne invizibili. Am ocolit amandoi multimea din bucatarie, disparand din curtea casei. Am continuat să mergem, mana in mana, pana am ajuns la intrarea in sat. Nu fusesem niciodata acolo, Harry si Alexander stiau locurile la perfectie, dar eu eram pierduta in spatiu. Pe partea dreapta era un salon, care avea in vitrina afisate mai multe imagini.
-E de vrajitori, asa că nu iti face griji.*mi-a soptit Black in ureche*
Am aprobat tacuta si am intrat amandoi inauntru, iar privirea mea s-a indreptat spre peretele interior, plin de tatuaje. Trebuia să aleg? Dupa mine le-as fi facut pe toate, erau, pur si simplu, minunate. Mă gandisem la ceva cu Hades, dar, acum credeam că totul tebuie să fie simplu. Alexander și-a pus mainile pe talia mea, sprijininduse cu barbia de umarul meu, parca gânditor.
-Te-ai gandit la ceva?*m-a intrebat*
-Ce zici de acela?*am sugerat zambind*
Am aratat cu mana un desen aflat in mijloc, erau doua maini, care se tineau de degetele mici, într-un semn magemesc. Mă atragea conexiunea dintre acele doua maini, probabil era pentru prieteni, dar imi amintea de aventura mea cu Alexander, care trecea drept o prietenie strânsa.
-E perfect. Il facem?*a afirmat*
-Sa o facem si pe asta.*i-am raspuns entuziasmata*
M-a luat de mana si am intrat intr-o camera specifică, in care am gasit un vrajitor de vreo 30 de ani, ce statea linsitit pe un scaun, citind Profetul Zilei. Și-a ridicat privirea si a dat mana cu Alexander, salutanduse in acelasi timp.
-Augustin. Cred ca tu esti iubita iduitului asta, nu?*m-a intrebat cand am dat mana*
-Se poate spune si asa. Sunt Andreea.*i-am raspuns vesela*
M-a indemnat să iau loc, avertizandu-ma că o să mă doara, dar nu imi păsa. L-am lasat să contureze tatuajul, ca, dupa, să inceapa să imi tatueze pielea alba. Am scancut cand a terminat conturul unei maini, dar Black s-a grabit să mă apuce de mana libera, calmandu-ma.
-Mă mir că a reușit să puna mana pe tine, e un idiot de prima mana. Cand și-a facut tatuajul mi-a povestit că iubita lui o să il adore, deci mă asteptam să iti faci si tu unul.*mi-a spus, in timp ce era gata să termine*
-E un idiot, dar merita.*am raspuns sincer*
Si-a tras scaunul si m-a lasat să imi admir tatuajul. Era acolo, pe încheietura mainii drepte, si era al meu. Am zambit inconstienta, in timp ce ne luam la revedere de la Augustin.
Ne-am continuat drumul inapoi asa cum am si plecat, tinandu-ne de mana.