♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~Vol. 2~

Privesc imaginea din fata mea de cinci minute si oftez suparata. Camera era impartita in doua, o parte era curata si cartile stateau frumos aranjate, cealalta....era un dezastru total. Hainele, cartile, matura si dulciurile erau aruncate in toata camera si fratiorul meu dormea linistit in partea lui de pat. Cand ne intorsesem la inceputul veri am descoperit amndoi cu uimire ca matusa si unchiul ne-au pregatiit o camera. Unii ar spune ca nu e mare lucru să imparti o camera cu fratele tau, dar dupa ce am stat 11 ani într-o debara, asta inseamna o avansare enorma. Anul care a trecut a fost foarte simpatic, genul de an pe care și-l dorește orice boboc, poate doar ca noi am ajuns sa salvăm Piatra Filosofala de Voldemort, care ne-a imbolnavit profesorul si l-a folosit pentru a se strecura in scoala. Prietenia noastra cu Alexander, Ginny si Orion este la fel de stransa. Chiar daca nu prea am reusit sa comunicăm in vara asta si motivul este cel mai ciudat la care m-as fi putut gandi. Dobby, un spiridus micut de casa a aparut la noi in casa si ne bloca scrisorile catre ei sau pe ale lor către noi. A distrus bucataria familiei si ne-am ales cu o citatue din partea Ministerului pentru deranjarea linistii si folosirea magiei, chiar daca Dobby a folosit magie, nu noi. Suntem inchisi in camera asta de doua zile si nu putem iesi decat pentru a merge la baie. Am incercat sa imi ocup timpul cu lectiile si temele, insa mintea mea statea intru cu totul alta parte. Ma gandeam la prietenii mei si mi-am dat seama cat de diferiti suntem, dar suntem prieteni. Alexander cu firea lui aroganta, dorinduși sa fie cat mai sus si sa le arate celor din neamul său ca este cel mai bun. Orion cel timid, cu nasul in carti, dar singurul la care as merge daca as avea nevoie de un sfat in orice. Fratele meu, care încearcă sa îi ia locul tatei si la scoala, dar si sa ma protejeze de orice. Ginny, mica mea prietena roscata, singura căruia pot sa îi spun tot ce am pe suflet. Si la sfarsit eu. Pana la urma cine sunt eu? Nu stiu care este cuvantul care ma defineste. Stiu ca vreau sa fiu acea fata rea, rebela, dar in acelasi timp curajoasa si sensibila. Stiu cum este sa te lasi calcata in picioare de cineva. Nu sunt o fetita cuminte, sunt Andreea, fata cu farsele si zambareata mereu.
Un mic chicot mi-a scapat cand m-am gandit la prietenii mei si suspinele lui Harry m-au facut sa rad. Se trezise si statea sprijinit într-un cot, se uita la mine cu o fata amuzata si pentru a mia oara am observat asemanarea dintre el si tata.
-De ce razi singura ca o idioata?*a pus intrebarea simplu, dar eram sigura ca in minte lui rade*
-Nimic, doar ma gandeam la ceilalti. Cand o sa plecam de aici la familia Weasley?*am pus intrebare stiind ca el stia raspunsul, scrisorile de la Alexander erau cele mai dese si sigur vorbisera mult pe subiectul asta*
-Pai, chiar in seara asta*a spus si gura mea m-ai avea putin si atingea pamantul*
-Ce? Cum? Harry, ce ati mai facut tu si Black?*am spus toate astea nervoasa, dar in acelasi timp uimita*
-O sa mergem cu totii, eu, tu, Alexander, Orion si Ginny. Familia Weasley a spus ca putem sa mergem la ei cand vrem, Alexander o sa vina si o sa plevam cu totii, sti ca nu suporta sa stea cu mama lui*adauga ultima parte cu un glas amarm. Mama lui Alexander nu este genul de mama iubitoare, este rea si dura, am cunoscuta si mi-au fost de ajuns 10 secunde sa imi dau seama ca nu o sa o plac prea mult*
-Dar cum ajungem acolo? *eram conștientă ca repet aceasi intrebare, dar nu prea imi pasa*
-Cu motocicleta tatalui lui Alexander.*mi-a raspuns repede.*
Stiam despre ce motocicleta vorbeste. Tatal lui Alexander avusese o motocicleta magica in tinerete, avea locuri pentru toti si putea zbura multi kilometri. Chiar daca nu este asa rau sa conduci in zbor, tot aveam o abtinere. M-am pus pe facut bagajele cu grija, in timp ce Harry isi arunca absent lucrurile in cufarul sau. Doua ore mai tarziu, a batut cineva la geam, am fost orbiti si eu si Harry prima data, insa ochii ni s-au obisnuit treptat cu lumina. În fata noastra aveam un motor imens, negru si bine intretinut. La volan era Alexander cu unul dintre zambetele sale arogante. Ginny si Orion ne priveau putin nelinistiti si eram sigura ca incearca sa imi transmita ca sunt doi nebuni. I-am luat mana lui Orion si am urcat pe motor impreuna cu Harry.
-Ați face bine sa vă tineti de ceva. O sa ne zguduim putin.*a spus Alexander si a pornit motorul*
Zburam pe o motocicleta neagra in noapte, cu o viteza de cel putin 100 de km/h. Black parea ca stie ce face, daca nu l-ar fi lasat pe Harry să conduca cand mai aveam putin sub o ora am fi ajuns deja, dar el a cedat si din cauza fratelui meu ne-am invartit o ora pe langa Londra. Am zarit in depărtare micuta casa a familiei Weasley. Ginny nu vorbea des despre familia sa si cand o facea ne vorbea doar noua. Toti avem probleme, eu si Harry nu avem parinti, Alexander are o mama rautacioasa si o familie pe care vrea sa o intreaca, Orion sta departe de tatal lui si chiar daca nu am reusit sa aflam de ce, are zgarieturi in fiecare luna. Ginny in schimb are o familie mare, prea mare cum spune ea. Insa familia ei este mai săracă si asta a făcut-o sa fie mereu mai retrasă cand venea vorba de subiectul asta, doar cu noi vorbeste si in special cu mine. Are o familie foarte buna, chiar si fratii ei sunt de treaba, dar ea nu se lauda cu ei. Ginny a indicat cu mana un garaj destul de încăpător si Alexander a parcat motocicleta inauntru, langa o masina englezeasca veche. Am coborat cu totii pe varfuri si am intrat in casa. Planul pe care l-am conceput noi este destul de simplu, vom urca in camerele pregatite pentru noi si vom aparea a doua zi, dimineata. Avem sa le spunem ca am fost adusi de mama lui Orion si am ajuns foarte târziu, de acea nu am vrut sa îi deranjam mai mult. Tocmai treceam pe langa bucatarie cand becul din capatul holului s-a aprins si inauntru au pasit domnul si doamna Weasley. Este a treia oara cand îi intalnesc si mi-au lasat aceasi impresie, doi oameni blanzi. Doamna Weasley este mai severa, dar in preajma mea si a lui Harry lasa totul deoparte, cred ca îi amintim de parintii nostri. Domnul Weasley ne-a privit calm si ne-a zambit.
-Ma bucur sa va cunosc copii!*vorbi domnul Weasley*
-Si noi. Va multumim mult ca ati acceptat sa ne petrecem vara aici.*a raspuns Orion pe un ton politicos*
-Nicio problema dragilor, dar data viitoare va rog sa nu mai veniti cu motocicleta lui Sirius. Niciodată nu am fost de acord, insa Arthur, James si Remus mereu ii tineau partea. Acum, repede, la culcare!*ne-a indemnat doamna Weasley!
●●●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●
Nota autoarei: Pe scurt, ce parere aveti? Anul trei o sa fie mai interesant, de acolo o sa fie ei destul de mari, doar sa ajungem acolo:)