♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~58~

Stateam in camera mea, fara sa ma gandesc la un lucru anume. Era sambata, iar eu tocmai scapasem de acel bandaj ce avusese rolul de a proteja mana. Vara incepuse sa isi intre in drepturi, iar eu renuntasem la hainele monotone in favoarea unei perechi de pantaloni scuri, negri si un top alb. Cu siguranta nu as fi iesit asa din camera, mai ales ca nu eram cel mai inofensiv imbracata, dar aveam de gand sa raman in camera, pentru tema nerezolvata de la Potiuni. Eram in dreptul biroului, trantind niste manuale si bucati de pergamente, in incercarea mea de a le aranja într-un fel apocaliptic. Nu credeam ca o sa am alceva de rezolvat inafara de cateva probleme in legatura cu elixirele lui Snape, dar nu cred ca m-am inselat asa vreodata. Usa camerei mele s-a trantit brusc, iar in prima faza am crezut ca in camera a patruns o tornada, nu un Draco fumegand de nervi. Era imbracat in uniforma, iar pumnii săi erau inclestati pe langa corp, dintii săi erau inclestati si parea gata sa explodeze de nervi. Nu il mai vazusem niciodata asa, iar acum chiar stiam ca s-a intamplat ceva foarte grav. Nici macar nu mi-a analizat corpul, asa cum ar fi facut in caz normal. In schimb, Nikolai a aparut in spatele varului sau si si-a pus din prima privirea pe mine. Erau in usa mea toti, inclusiv Rossier, Nott si Avery. Asta este deja ciudat. Mi-am ridicat o spranceana spre ei, incercand sa imi dau seama ce s-ar fi putut intampla.
-Imi spune si mie cineva de ce stati in camera mea neinvitati si pareti gata să mă decapitati?*i-am intrebat infuriata*
Nikolai s-a asezat pe un scaun, studiind expresia varului său. Ceilalti s-au trantit pe jos, parca asteptand ceva.
-Unde dracu este Black? Nu imi spune ca nu stii, Andreea, pentru ca sunt sigur ca stii.*m-a intrebat enervat*
-Poate stiu, dar fi sigur ca nu ți-aș spune in starea in care esti acum. Ce a mai făcut acum?*am raspuns cu o intrebare*
-A lăsat-o insarcinata pe sora mea.*mi-a raspuns Nikolai*
Mi-am scapat cartile pe jos, ramanand cu gura cascata in fata lor si fiind gata să plang in orice moment. O lasase însărcinată? Stiam ca nu tinea la mine mai mult ca la o sora, dar sperasem la alceva, nu la asta. M-am asezat pe scaunul de laga masa, studiind in continuare incaperea cu ochii larg deschiși. Ma uitam la Draco, care mă decapita in minte si la Nikolai, care astepta linistit, fara să isi arate interesul.
-Vorbiti serios? E cea mai buna gluma pe care am auzit-o azi, Lestrange.*a rasunat o voce barbateasca din usa*
Mi-am intors privirea la unison cu ceilalti si am oftat, observandu-l pe Alexander in prag. Purta uniforma casei noastre si parea stresat, parca nu avea motiv. Și-a etalat zambetul arogant in timp ce s-a sprijinit mai bine in tocul usii, de unde ne studia pe toti. Eram pierduta in ganduri cand Nikolai s-a ridicat ca o furtună si s-a napustit pe el, cu o privire rece si infuriata. Am tipat si am luat-o la fugă spre ei, ignotand tipetele lui Rossier, ce mă avertiza că o să mă ranesc. Am reusit să mă strecor intre ei, apucandu-l de mana pe Nikolai si rugandu-l să se calmeze. Inconștientă, mi-am scos din tricou lantisorul. Privirea rece a lui Nikolai s-a linsitit deodata si a inceput să respire normal, in timp ce mă privea. Am rasuflat usurata si m-am pus mai bine intre ei doi, reusind să îi despart de tot.
-Andreea, doar nu ai de gand să il crezi, nu-i asa?*m-a intrebat Alexander, privindu-ma atent*
-Si să creada că tu esti un ingeras? Niciodata, Black.*a spus printre dinti Draco*
Alexander a pufnit ironic si s-a asezat pe scaunul de langa pat, studiindusi in continuare verii. M-am intors spre Nikolai si l-am fortat mai mult să se aseze langa Draco, unde era destul de departe de varul său. Am ramas intre ei, trecandu-mi mainile prin par si oftand zgomotos de cateva ori. Viata asta o să mă omoare incet, incet, asa cum stelele se nasc in intuneric si la rândul lor omoara intunericul cu lumina lor.
-Spune-mi că nu este adevarat, te rog.*i-am cerut cu speranta lui Alexander*
-Normal că nu sunt in stare de asa ceva. Ma cunosti mai bine, Andreea.*mi-a raspuns incet*
Am reusit să imi ridic capul din pamant, privindu-l drept în ochii. Nu puteam citi nimic de obicei, dar acum parea gata să mă lase să il explorez pe interior cat e nevoie, doar să imi dau seama că nu minte. Si voiam să cred, voiam să cred că nu mă minte.
-De unde ai ajuns la concluzia ca a fost el? Poate nici nu a avut treaba cu ea.*l-am intrebat pe Nikolai*
-Il crezi pe el si pe mine nu?*s-a răstit infuriat*
Mi-am coborat privirea si spre el, dar ochii săi erau la fel de clari ca intotdeauna si imi dadeam seama că nu stie adevarul.
-Imi explica cineva? Va rog!*am strigat incet in camera*
-Nu stiu de ce ti-a spus ca eu sunt tatal copilului, dar imi pare rau să te dezamăgesc. Ultima oara m-am culcat cu ea in anul trei, cand câștigase meciul cu Ravenclaw.*a explicat Alexander clar*
-Nu te-ai culcat cu ea dupa meciul pe care lați avut cu noi?*a pus intrebarea Draco*
Privirea lui Alexander a trecut rapid peste mine, incercand să evite raspunsul.
-Am fost cu alcineva in seara aia. Dar, nu cred că e treaba voastra. In plus, eu l-aș intreba pe Luis Dumbledore cine este tatal, pentru ca sora ta se culca cu el de la începutul anului, dar normal ca tu nu ai habar.*a zis Alexander, zdrobindu-l pe vărul său*
-Idioata...*a bolborosit Nikolai in timp ce parasea camera*
Baietii l-au urmat incet, mergand cu incetinitorul, parca plictisiți deja de treaba asta. Usa s-a inchis si am ramas doar eu cu Alexander, încercand să ascundem ceva ce eu nici nu stiam ce este. Gelozia? Nu stiu.
-Doar nu ai crezut că sunt in stare de asta?*a intrebat din nou, apropiinduse de mine*
-Nu stiu de ce esti in stare si ce nu, Black. Nici macar nu stiu ce pot să fac eu, dar să știu ce poti face tu.*i-am răspuns repede*
-Mai stii ce ne-a povestit tata vara trecuta?*m-a intrebat*

*Autorul POV. Anul 7 la scoala al lui Sirius Black*
Sirius se plimbase deja prin camera de cateva ori, incercand să o masoare cu ruleta. Cea mai inutila tema la Aritmatie, concluzitionase dupa ce aruncă pergamentul pe pat. Își turna un pahar de vin, in timp ce usa se tranti cu putere. In prag aparu prietenul lui cel mai bun, James Potter.
-Ce s-a intamplat? Alta minune a lumii?*a intrebat Sirius neatent*
-Minune a lumii o să fi tu, daca chiar ai lăsat-o insarcinata pe Emily Rossier.*i-a raspuns James ingrijorat*
Sirius și-a scapat paharul pe jos, razand prea tare pentru a se gandi la alceva. James se opri in fata lui, serios.
-Nu e o gluma, e pe bune, Labuta.*i-a mai spus o data Potter*
-Nu sunt eu tatal, Cornite. Ultima oara cred ca m-am culcat cu ea anul trecut, deci daca copilul nu are un an nu are cum să fie al meu.*a raspuns serios pentru prima data in viata*
James și-a studiat prietenul, incercand sa il citeasca. Daca nu putea Miriam să il citească, el nu avea nicio sansa.
*Amintire incheiata*

-Acum vezi că se mai intampla asa ceva?*m-a intrebat din nou Black*
-Nu ai lasa niciodata o fata însărcinată intentionat, nu-i asa?*l-am intrebat curioasa*
Mi-a zambit si și-a apropiat capul de al meu, lasanfu-mi un sarut scurt pe buze.
-As lasa însărcinată doar o fata care mi-a cucerit inima.*a raspuns, facandu-ma sa mor incet pe dinăuntru*

●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Sa fie clar, nu conteaza daca o fata e si dezbracata in fata ta. Nu ai voie sa o atingi, din respect! De aceea am imbracat-o asa pe Andreea, sa stiti.