♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~64~

Mă simteam la fel de furioasa ca in anul trei, totul parea să se repete iar, ca un vis urat.
Severus Snape este noul director al scolii Hogwarts.
"Vechiul profesor de Potiuni, Severus Snape, i-a luat locul răposatului Albus Dumbledore, fostul director al scolii pentru vrajitori si vrăjitoare Hogwarts. Ministerul a anuntat o serie de schimbari majore in cadrul scolii, atat in corpul profesoral, cât si in educatia magica. Profesorul Sna..."

-E imposibil! Nu pot să il faca pe Snape director, e cea mai groaznica alegere!*am tipat furioasă*
-Nu te contrazic deoc.*m-a aprobat Ginny*
Eram in sufragerie, pentru că alesesem să dormim cu totii acolo. Nu stiu daca restul o făceau din același motiv ca mine, dar eu sigur o făceam pentru că mă simteam in siguranta cu ei. Mi-am intors privirea spre fratele meu, asteptand cateva replici de ale sale la adresa profesorului, dar era prea ocupat să guste din paharul său. Black s-a ridicat deodata, apropinduse de harta si analizand-o.
-Daca totul o să meargă bine o să scapam si de Snape. Avem destule informații ca să intrăm in Minister.*a afirmat studiind hartia din fata lui*
●●●●●●●

Mi-am ridicat bagheta, spunand unlima vraja de aparare. Erau 20 in total, si nu stiam că exista atatea vraji impotriva intrusilor. Am intrat in cort si i-am zarit pe ceilalti, ingramaditi langa canapea. M-am asezat si eu, vrand să vad ce se petrece acolo. Din haina, Ginny a scos un medalion, pe care l-am recunoscut imediat. Era exact ca (,) copia găsită de baieti in ultima misiune cu Dumbledore, dar acesta era cel real, asa auzisem, cel putin. Initialele R.A.B erau bine intiparite in mintea mea, dupa ce fusese curajos si priceput să faca un fals extraordinar.
-Totul pare să se lege cumva de familia ta, Black.*i-a reprosat Harry*
-Mă simt foarte special, mai ales acum, când trebuie să mergem pana la capat cu misiunea asta.*i-a raspuns Alexander*
Mi-am dat ochii peste cap, dar am ramas neutră. Misiunea noastta de a recupera medalionul nu mersese extraordinar, dar nici rau. Reusisem pana la urma să il luam, dar cam tot Ministerul stia că fusesem acolo. Mă pierdusem in ganduri, amintindu-mi cum erau tratati cei cu parinti mageami. Era, ....groaznic.
-Acum ce vom face? Rămânem aici o perioada sau incepem să cautam horcrux-urile?*propuse Orion de pe canapea*
L-am privit pe Harry, care parea ingandurat. Și-a ridicat capul spre Alexander si i-a zambit stramb, inainte să aprobe din cap la a doua varinata. Daca imi ascund ceva, o să aflu, mai mult ca sigur.
Ne-am despachetat lucrurile cum am putut prin cort, nu că am fi avut prea multe, oricum. Mi-am luat ramas bun de la Ginny, iesind din cort direct in aerul racoros de vara. Noaptea era senina, parca facuta să mă atraga incet, dar sigur. Constelațiile se puteau observa usor, pe cerul de culoarea marii involburate, iar constelatia mea preferata era acolo. Am scos bagheta din buzunar, pregatita să mă apar in caz ca cineva dorea să mă atace. M-am asezat pe o piatră imensa, ce era folosită ca scaun de mine mereu. Priveam cerul in continuare, gata să mă las vrajita de el, cand, de nicaieri, o bucata de pergament mi-a zburat in fata. M-am dezmeticit repede, studiind-o cateva minute bune, încercând să aflu de la cine poate fi. A trebuit să imi fac curaj să nu spun nimnaui, dar am deschis-o. Scrisul din interior era putin inclinat, dar parea unul cunoscut, poate prea cunoscut... Am inceput să citesc, admirand in acelasi timp si cerneala aurie.
Buna, Andreea.
Pare tarziu să mă explic, de fapt, pe naiba, e mult prea târziu sa repar ceva. Imi pare rau, atat pot spune. Am crezut ca o sa repar totul, dar nu am reusit sa fac aproape nimic bine. Ma blestem si acum, pentru ziua aia nenorocita cand am acceptat pariul facut cu Avery. Te iubesc si te iubeam, dar nu am avut puterea sa lupt. Am incercat sa ma apropi mereu de tine, dar ai lasat o mica bariera intre noi. Sunt arogant, insa, cred ca as fi reusit sa sparg aceea bariera invizibila candva. Au urmat ani de zile in care am incercat sa te uit, pot spune ca am reusit putin, desi inca te iubesc. Stii deja ce am facut, defapt, ce a facut Draco, mai bine zis. Era misiunea mea sa am grija sa îi aduc pe ceilalti in scoala, iar moartea lui Dumbledore era treaba lui Draco, pe care nu a indeplinit-o total. Snape a vrut sa ne ajute si a banuit mereu ca nu suntem potriviti pentru tine, nici eu si nici Draco. Nici nu stiu de ce iti scriu acum, dar vreau sa stii ca poti sa te bazezi pe mine, pe noi. Nott, Avery, Rossier, eu si Draco suntem gata sa te ajutam, doar sa ne ceri. Inca o data, regret enorm. Stiu ca nu m-ai iubit cum am făcut-o eu, dar ma multumesc si cu asta. Im inima ta este alcineva, iar Alexander este noroc. Nu uita ca poti conta pe noi!
Nikolai Lestrange

Am scapat scrisoarea, dar m-am grabit să o ridic repede de pe iarba. Putea avea probleme daca se afla, riscase deja prea multe. Am privit inca o data in zare, inainte să decid că am facut, macar in aparenta, ce trebuia. L-am facut sa inteleaga unde a gresit, iar asta mă facea mai putin vinovata. Cel putin, cred, că sunt mai putin vinovata...