♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~41~

Urale si strigate. Multimea care mă inconjura era plina de euforie. Eu imi strangeam matura in maini cu putere, iar ceilalti se incalzeau tacuti. Echipa scolii Durmstrang alesese un echipament auriu, de o tonalitate nordica, iar pelerinele lor erau albastre. Echipamentul meu rosiatic imi statea perfect pe corp, iar mantia fusese largita, ca să pot face mișcări comode. Finala venise prea repede. Dupa accidentul cu Nikolai am refuzat să îi mai vorbesc, chiar daca nu am putut de cateva ori să mă abtin să îi raspund. Fusesem urmarita mai ceva ca un uliu de Harry, il intelegeam, nu voia să mai sufat, dar in acelasi timp voiam libertate. Fluierul arbitrei s-a auzit puternic, iar pentru cateva secunde multimea a amutit. Harry a dat prietenește mana cu adversarul său, Victor Krum, iar agitația provocata de multime a aparut din nou. Paisprezece maturi s-au ridicat de la sol in acelasi timp, iar coafa rosie s-a pierdut imediat in aer. Înaintașii ne priveau superior, dar coafa nu ramase mult in posesia lor, fiind prinsa imediat de Alexander. Bulgării zburau pe langa noi, iar formele neclare mă inspaimantau. Cand in sfarsit am reusit să marcam multimea a scos un zgomot asurzitor, parca desprins dintr-o carte incuiata. Apararea lor se pozitionase mai în fata decat era normal. Cand am trecut in fata portii, un bulgar mi-a aparut in fata, iar al doilea a aparut din spate, fortandu-ma să caut cu privirea un ajutor. Exact cand bulgarii m-au prins la mijloc a aparut Alexander, mainile mele au reactionat involuntar si i-au pasat mingea, salvand situația. Multimea a apalaudat, mandri de alegerea mea, insa strigatele le inghetara instantaneu pe buze. Privirea mi s-a indreptat repede spre partea opusa a terenului, unde Harry si Krum cadeau la unison spre smiciul auriu. Jocul se oprise, suporterii inghetara din cauza emotiilor. Totul s-a terminat in 10 secunde, secunde traite cu sufletul la gura, iar mana lui Harry s-a strans in jurul smiciului. Secunde de liniste, pana să se dezmeticeasca toata tribuna si zambetul să imi urce pana la urechi. L-am imbratisat strans pe fratele meu, iar mainile sale m-au strans binevoitoare. Echipa radia in jurul nostru, iar Dumbledore traversa terenul, cărând cupa aurie. Harry m-a luat de mana, iar impreuna am atins cupa norocoasa. Sau cel putin, credeam că este norocoasa. A inceput să straluceasca si pana să mă dezmeticesc m-am trezit într-un cimitir incuiat, cu Harry langa mine. Stateam asezati pe un mormant vechi, iar mainile mi-au fost imediat stranse de o franghie groasa, impletita strans si neagra. Am scancit cand langa mine, din ceata, a aparut un barbat micut, cu fata de sobolan si inarmat cu un cutit. L-am recunoscut imediat pe Peter Pettigrew. Persoana pe care o uram din inima, era chiar in fata mea si, fara vreo remuscare, mi-a facut o taietura subtire pe mana. Sângele a picurat pe mormant, iar din intuneric, cineva și-a făcut aparitia. Pielea alba, nasul neexistent si ochii rosii m-au inspaimantat. Voldemort radea de mine, de slabiciunea mea, pe care o aflase atat de bine. Un ras neomenesc i-a iesit din gatlej, fortandu-ma să mă apropii cat de mult puteam de Harry.
-Ati crezut că sunt mort, copii naivi?*a ras de noi rece*
Buzele mi s-au strans într-o linie dreapta, spaima cuprizandu-ma imediat. Langa mine, Harry arata epuizat, cazutura îi fracturase mana dreapta, iar sangele curgea usor din ea. Într-o fractiune de secunda, chipul de un alb cadevraic a ajuns in fata mea, prinvindu-ma cu ochii săi rosiatici. Viata mi-a trecut prin fata ochilor, de la prima imagine cu chipul mamei si al tatei, pana la o imagine cu mine si Alexander, razand si privindu-ne in ochii atat de diferiti. Capul mi-a pulsat ingrozitor, cand degetele sale subtiri mi-au atins ferm colierul, iar un tipat de durere s-a auzit la unison de la mine si Harry. Imaginea din fata mea s-a intunecat, iar ultimul lucru pe care l-am vazut a fost chipul speriat al lui Voldemort, inconjurat de slujitorii săi.
●●●●●●●●●

Nu reuseam să deslusesc soaptele din preajma mea, insa capul imi pulsa ingrozitor. Eram intinsa pe un pat alb de infirmerie, iar mai multe siluete se miscau pe langa patul meu. Mainile imi tremurau puternic, chiar daca Ginny incerca să mi le faca să stea locului. Chipul lui Snape s-a intors spre mine, iar într-o fracțiune de secunda deja rostea o vraja in fata mea. Irisii mi-au sclipit pentru o secunda si m-am prabusit cu capul pe perna alba. Ginny a inceput să planga puternic, insa mintea mea nu recepționa suspinele ei. Cand mi-am revenit era deja noapte tarziu, iar langa patul meu ramasese doar Alexander. M-am apropiat de el si l-am zgaltanat puternic, in incercarea de-al trezi. S-a trezit brusc, speriat, dar cand a dat cu ochii de fața mea alba a zambit chinuit.
-Ce s-a intamplat?*am pus intrebarea mult ascunsa in mintea mea*
M-a privit cateva secunde trist, ca mai apoi să sopteasca slab:
-El. S-a intors.*mi-a raspuns soptit*

●●●●●●●●●●♡♡♡♡♡●●●●●●●●●●●●
Nota autoarei: Avem un Voldemort reîntors, o Andreea ranita si un sfarsit fara moartea lui Cedrig. Pareri, ceva?
Intrebarea zilei: O sa îi prinda Harry pe Andreea si Alexander? Sau raman cu aceasta relatie ascunsa?