♡𝓐𝓷𝓭𝓻𝓮𝓮𝓪 𝓟𝓸𝓽𝓽𝓮𝓻 ♡

~68~

Tocmai imi dadeam jos bandajul de la mana dreapta, cand doua maini s-au pus pe talia mea. M-am intors, incercand sa ma departez de Alexander, dar el m-a strans mai mult la pieptul său. A fost randul meu sa imi ridic capul, privindu-l direct in ochi. Daca nu m-ar fi durut mana as fi sarit de mult din aceea îmbrățișare, se pare ca iar am ghinion.
-Nu mai fi asa incapatanata si lasa-ma pe mine. Mereu am fost bun la cursuri de prim-ajutor.*m-a mustrat atent*
-Erai bun cand veneai la curs, pentru ca nu prea treceai pe la optionale.*i-am replicat inca suparata pe el*
A zambit strengar, amintindu-mi de tatal sau, dar s-a dezlipit de mine. M-a fortat sa ma asez pe scaun, el stand in fata mea. Incet a luat bandajele, terminând extraordinar de repede cu mine.
-Multumesc.*am inganat incet*
-Cu placere, iubito.*mi-a raspuns zambind*
Am deschis gura ca sa protestez, insa miscarea perdelelor m-a întrerupt. Alexander si-a inclestat maxilarul, scotandu-si in acelasi timp bagheta. Mi-am scos bagheta si am rămas in spatele lui, încercând sa vad prin draperi.
-Niciodata nu o sa ma predați lui Voldemort si asta doar pentru ca Malfoy v-ar răsplăti mai bine, nu-i asa?*am auzit încet vocea fratelui meu*
M-am oprit, dandu-mi seama ca este cineva cu el si Ginny, iar acel cineva nu era unul dintre prietenii nostri semi-zei. Am simtit mama lui Alexander pe talia mea, fortandu-ma sa ma lipesc de cel mai apropiat perete. Ma lipea de aceea bucata minuscula de perete si nu înțelegeam motivul, dar imediat am auzit din nou vocea fratelui meu.
-Nu aveti de gand sa imi răspundeți?*i-a intrebat râzând, încercând sa tragă de timp*
-Daca nu taci o sa o mănânc pe fata chiar acum. Spune-mi, unde e sora ta roscata si băiatul Black? Daca i-as aduce pe ei as fi recopensat regeste de Lordul Întunecat.*afirmă zambind înfiorător licantropul*
-Nu tin trădători cu mine.*a vorbit incurcat Harry*
Râsul mai multor persoane s-a auzit rapid, facandu-ma sa ma tem. Ar fi putut intra oricand si sa ne descopere, daca Harry nu trăgea de timp. Am auzit cum sunt ridicați cu forta si legati fedeleş. M-am despărțit putin de Black si mi-am apropiat urechea de perete. Daca as fi întârziat doua secunde nu as mai fi auzit nimic, dar am reusit sa aud unde se teleporteaza. Conacul Malfoy era destinația lor. M-am smucit din bratele lui Alexander, luand-o la fuga spre iesire. Era prea tarziu. Deja se teleportasera.
●●●●●●●●●

M-am asezat pe canapeaua mare si neagră, fara sa dau vrun semn de slăbiciune. Am analizat absenta camera, dandu-mi seama cat de mult seamana cu cealalta camera a lui Alexander. Pereții fuseseră candva negri, dar acum erau plini de afise ale casei Gryffindor. Personalitatea lui Alexander ma intriga asa de mult, nu ca ar fi prima data. Mi-am îndreptat privirea spre peretele de deasupra patului, unde avea mai multe rafturi, ce ma atrăgeau ca un magnet. Am vrut sa ma apropi, dar el a aparut in fata mea. Se schimbare intr-un trening gri, ce se asorta mult prea bine cu (,) camera sa.
-Ce a fost in capul meu sa te ascult pe tine?*a soptit incet*
S-a asezat langa mine, invelindu-ma cu o patura si începând sa imi dezinfecteze încheietura mâinii. Cuvintele scrise cu pumnalul pe mama erau tot acolo, chair daca el încerca sa închidă rana. Mi-am tras mama scancind, in momentul cand mi-a aplicat o crema magică.
-Daca nu te îngrijesc nu o sa se vindece.*mi-a reprosat incruntat*
-Oricum nu o sa se vindece. Ea e spus asta.*am murmurat*
-Ce ti-a zis Bellatrix?*m-a intrebat încurcat*
Am tras puternic aer in piept, inainte sa imi aduc aminte de tot ce se intamplasein ultimele ore.
*Din amintirea Andreei. Autorul POV.*
Un strigăt s-a auzit in imensul conac, dar nimeni nu putea interveni. Era ordinul lui Bellatrix Lestrange si nici familia sa nu putea sa il încalce. In fata usii de la salon stăteau doi băieți, ce semănau izbitor de mult. Singurul lucru ce ii diferenția era înălțimea, Nikolai fiind mai inalt decat vărul sau, Draco. Ar fi daramat usa in acea secunda, dar era inchisa pe dinăuntru si, in plus, Andreea il rugase sa nu intervină. Trebuia sa ii elibereze pe cei doi din temnița, nu o făcea cu bucurie, dar roscata din camera ii intrase prea mult in suflet. Ignora cu greu un strigăt si o lua pe urmele lui Draco, spre temnițele casei.
In interiorul camerei era liniste de câteva secunde, dar asta doar pentru ca geometric terminase ce isi propuse. Pe mana însângerată a Andreei era scris statutul si de sânge, Half-Blood. S-a aplecat usor spre fata ei, începând sa ii sopteasc la ureche:
-Impielitata mai esti, fata proastă. Credeai ca o sa ii salvați, nu-i asa? Ti i-aș fi dat cu draga inima, insa nu o sa te iert niciodata. Nu o sa te iert niciodata pentru ca ai intrat in inima fiului meu si nu ai mai plecat de acolo. Niciodata.
*Amintire incheiata*

Mi-am simtit corpul tras usor de Alexander, ajungand in bratele lui. Nu imi dădusem seama ca plâng. Plângeam. Imi promisem ca nu o sa mai plâng vreodata. Din nou, eram o lasă ce se ascundea in casa mamei lui Alexander. Eram o lasă ce prefera sa plângă dupa băiatul ce o iubește, in bratele celui la care tine. Pe naiba, eram o idioata in toata regula!