Rye

Cine sunt?

Chiar asa, cine sunt eu? Sunt doar un om, ca toti oamenii... Un om care are si calitati, si defecte, un om care s-ar putea mandri cu cateva fapte marete, dar care, totodata, ar trebui sa se simta rusinat de anumite fapte care nu-i fac cinste... Un om cu greseli omenesti, cu experiente de viata frumoase, dar si urate, un om cu framantari interioare si cu temeri, un om care a fost foarte fericit, dar si cumplit de nefericit, un om care s-a prabusit si s-a ridicat de multe ori, un om care de cateva ori s-a abandonat pe sine, dar care s-a regasit de fiecare data. Un om care a crezut orbeste in oameni, in fericire si in iubire si care a cunoscut gustul amar al esecurilor si al dezamagirilor.

Sunt un om care a avut caderi, care a mintit, care a tradat, care a vorbit de rau, care a judecat fara sa cunoasca, dar care, intr-un final, constient si dezgustat de toate decaderile lui, le-a regretat si s-a straduit sa evolueze.

Sunt un om care a inteles, intr-un tarziu, ca viata nu trebuie sa fie perfecta pentru a fi fericit, si ca fericirea nu este conditionata de a avea totul, ci de te avea pe tine, de a fi liber si de a avea iubire... Un om care s-a trezit adeseori in rutina si amortit, care a ratacit pe drumuri incerte si care a facut alegeri proaste.

Sunt un om care a inteles ca iubirea nu ofera garantii, ca ea devine uneori amaraciune, ca fiecare fluture in stomac isi ia zborul si ca, oricat de mult am iubi si oricat de mult ne-am darui, oamenii ne pot abandona, ca si cum nu am insemnat nimic pentru ei.

Sunt un om care a cunoscut binele si raul, care a ales rational, dar si irational, un om care, atunci cand priveste in urma, are multe regrete, multe lucruri nespuse, promisiuni neonorate si visuti neimplinite...

Sunt un om simplu, un om visator, un om cald, caruia nu-i este rusine sa isi strige iubirea in gura mare, care isi recunoaste greselile si infrangerile cu demnitate si curaj, un om care nu se teme de judecatile lumii.

Sunt un om care iubeste oamenii, care le intelege ratacirile si care nu uita ca a avut propriile rataciri... Un om care respecta alegerile celorlalti, oricata durere i-ar aduce ele, si care nu judeca oamenii dupa propriile prejudecati.

Sunt doar un om care a uitat, de multe ori, cine este si cine vrea sa devina, dar pe care iubirea l-a facut sa regaseasca de fiecare data drumul catre sine.

Sunt un om care iarta fara a astepta sa i se ceara iertare, care acorda o sansa si inca una, crezand in reabilitare; un om capabil sa uite orice rau daca i se ofera putina iubire...

Sunt un om care se indragosteste nebuneste si fulgerator, care nu-i uita si nu-i uraste pe aceia pe care i-a iubit candva... Sunt un om de multe ori imprevizibil, un om care a spus "Pleaca!", atunci cand ar fi vrut sa ramana, un om care ar fi vrut sa plece, atunci cand a ramas...

Sunt un om cu care se poate vorbi despre orice, un om care a invatat sa asculte si sa inteleaga dincolo de cuvinte si sa vada dincolo de un chip si de masti...

Sunt un om care se teme de singuratate, care nu se bucura de nimic daca nu imparte cu altii, un om care nu poate trai doar pentru el... Sunt un om care va avea intotdeauna timp pentru oameni, o vorba buna, o mangaiere, un zambet, o lacrima si o inima primitoare...

Sunt un om... Iubit, urat, aprobat, dezaprobat, acceptat, respins, inteles, neinteles, admirat, judecat... sunt un simplu om, care are nevoie de pace interioara, de echilibru, de locul lui sub soare, de steaua lui pe Cer, de visuri... un om care vrea sa iubeasca si sa fie iubit.

Si asta este povestea mea!