•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
A urmat o perioada frumoasa, in care eu si Mustafa ne-am intalnit in fiecare weekend. De cateva ori m-a surprins si a venit si in cursul saptamanii.
>Nu imi ajunge sa te vad doar in weekenduri, mi-a spus intr-o seara, la telefon. Mi-ar placea sa te muti.
>Cum sa ma mut? Am aici familia, prietenii...
>Dar nu te tine nimeni departe de ei. Te vreau langa mine, Ivy. Imi este din ce in ce mai greu sa fac naveta si sa petrec atat de putin timp cu tine.
M-am gandit foarte mult la propunerea lui, si chiar daca ratiunea imi spunea sa nu ma grabesc inca, inima imi implora sa ma duc sa stau langa el. L-am sunat si i-am spus ca am decis sa stau mai mult timp cu el, insa fara a ma muta definitiv.
>M-ai facut foarte fericit! mi-a spus, cu o bucurie copilareasca in glas.
>Sa stii ca nu renunt la apartamentul de aici. Voi sta, dar asta nu inseamna ca ma mut cu totul, ok?
>Deocamdata, mi-a spus cu un ton amuzat. Maine il trimit pe Rye sa te aduca. Eu sunt plecat si mai stau pana vineri...
Rye a ajuns dupa pranz si, imediat ce i-am deschis usa, am vazut cutia de carton in care ii dadusen papusa mea din portelan.
>Sa nu-mi spui ca ai reusit s-o repari! am spus entuziasmata.
>Uita-te la ea.
Am deschis cutia si am scos, cu grija, papusa pe care o pretuiam atat de mult. Am studiat-o cu atentie si intr-adevar abia se putea observa partea sparta din frunte. I-am zambit lui Rye, care statea in picioare si ma privea ca si cum astepta o parere. Fara sa mai stau pe ganduri, m-am apropiat de el si l-am pupat scurt pe obraz.
>Multumesc din toata inima!
>Cu placere.
>Sa stii ca am fost putin stresata. Iti incredintasem unul din cele mai pretioase lucruri pe care le am. Nu prin prisma valorii banesti, ci sentimentale...
>Mu bucur ca am reusit sa te ajut.
>Nu am multe bagaje, ci doar acest troler si geanta asta.
Si astfel am pornit pe drumul catre noua mea viata. Am decis sa nu ma mai gandesc daca alegerea facuta era una corecta sau nu, ci doar sa traiesc clipa si sa-mi urmez inima. "Nu stii niciodata ce va fi daca nu incerci" imi spunea tata mereu. Iar eu decisesem sa incerc.
Cand am ajuns, Ozana ma astepta bucuroasa. M-a ajutat sa ma instalez in camera mea si m-a rugat insistent sa-i cer orice as fi avut nevoie.
Cand am vorbit cu Mustafa despre mutarea mea, ii spusesem ca imi doream o camera numai a mea, chiar daca noi aveam sa dormim impreuna, in dormitorul lui. Aveam nevoie si de un spatiu numai al meu, unde sa-mi tin lucrurile si unde sa pot avea intimitate, atunci cand simteam nevoia sa fiu singura. In casa copilariei mele am avut, de cand ma stiam, o camera numai a mea si baia mea proprie, pentru ca tata mi-a respectat intimitatea. De aceea nu intra niciodata fara sa bata la usa si m-a educat astfel incat sa am un simt al proprietatii foarte dezvoltat.
