•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
I-am spus lui Rye toata povestea despre domnul profesor, iar el m-a ascultat linistit.
>De ce plangi? m-a intrebat.
>Pentru ca imi este teama de ziua in care il voi pierde pe domnul profesor. Nu cred ca voi mai putea suporta din nou acel gol, acele dureri pe care le-am simtit atunci cand l-am pierdut pe tata...
>Ivy, oamenii nu sunt nemuritori. Vin si pleaca, asa cum si noi venim si plecam din viata lor. Important este cum administram relatiile, ce aducem bun in viata lor. Iar tu, prin prietenia ta, ii daruiesti foarte mult acestui om.
>Sper...
Cand am ajuns, am oprit la un magazin si am facut cateva cumparaturi pentru domnul profesor. Orice i-as fi cumparat aveam impresia ca nu era destul, pentru ca sufletul meu si-ar fi dorit sa-i daruiasca tot ce era mai bun si mai frumos.
Ajunsi acasa la domnul profesor, am urcat treptele cu emotie, gandindu-ma pesimist la faptul ca, intr-o zi, aveam sa nu mai urc acele trepte, atunci cand dansul nu va mai fi in viata.
>Of, ce-i cu ochisorii astia tristi si umezi? m-a intrebat domnul profesor, de indata ce m-a vazut.
>Mi-a fost dor de dumneavoastra, i-am spus, imbratisandu-l.
Domnul profesor ne-a invitat sa ne asezam pe fotoliile din sufragerie, iar dansul s-a asezat pe canapea. Ma privea ca pe o comoara, iar eu ma bucuram de acea privire parinteasca, o privire care ma facea sa ma simt copil, sa ma simt protejata si iubita. Fiindca oricat de matur si de puternic ar fi ca om, el pastreaza mereu copilul din el si are nevoie sa se simta al cuiva, sa se simta protejat, alintat, admirat si iubit. In timp ce a purtat o conversatie scurta cu Rye, eu l-am studiat, admirandu-i cu dragoste mainile ridicate si patate de vreme. Si l-am rugar in gand pe Dumnezeu sa aiba grija de acel suflet fragil, de care ma atasasem atat de mult.
>De cand am cunoscut-o pe Ivy, nu am mai stiut ce inseamna singuratatea, i-a spus domnul profesor lui Rye. Dumnezeu mi-a trimis-o. Altfel, nu as mai fi trait atat. E zana mea buna...
Domnul profesor parea foarte incantat de Rye. Cat timp am stat la povesti, eu am aranjat in frigider si in camera alimentele pe care i le cumparasem si am spalat cateva vase pe care le-am gasit in chiuveta.
>Domnule Hussein, aveti chef de o iesire? l-am intrebat.
>Sigur, stimata domnisoara! Cum as putea refuza eu o invitatie de la o femeie atat de splendida?
>Mergem sa mancam undeva, ok?
Am mers la unul dintre restaurantele mele preferate si am mancat impreuna toti trei, iar ziua mea, destul de trista pana atunci, s-a transformat intr-una agreabila, memorabila.
Ca de obicei, mi-am luat ramas bun de la domnul profesor straduindu-ma sa-mi retin lacrimile si promitandu-i ca-l voi vizita cat de curand va fi posibil.
