•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am luat una dintre masini si am plecat spre nicaieri. Nu stiam incotro sa o apuc, dar m-as fi dus direct in Italia la prietena mea, daca as fi putut. Am condus haotic, plangand in hohote si amintindu-mi secvente din viata mea alaturi de Lyndsey. Refuzam sa accept ideea ca ea va muri si incercam sa-mi fac tot felul de scenarii si de sperante. Nu e corect ce se intampla! Urasc viata asta! Si il urasc pe Rye! Cum a putut sa-mi ascunda asa ceva?! Oare Mustafa stie?
Am condus plangand, nesigura pe mine, si m-am oprit doar in fata blocului unde Rye avea apartamentul mostenit de la parintii lui. I-am vazut masina parcata in fata, ceea ce insemna ca se afla acolo. Am urcat scarile in graba si, cand am ajuns in fata usii, am inceput sa sun incontinuu. Mi-a deschis dupa cateva clipe iar cand m-a vazut s-a speriat. Era imbracat doar cu o pereche de blugi, ceea ce insemna ca l-am surprins intr-un moment nepotrivit.
>Ce e cu tine? Ce s-a intamplat? m-a intrebat alarmat, vazandu-ma atat de ravasita.
>Sa te ia naiba! am spus, intrand in mijlocul sufrageriei.
>Nu te duce acolo! mi-a zis, vazand ca ma indreptam catre dormitor.
Am deschis usa si am gasit o tipa necunoscuta. Aceasta s-a ascuns sub un cearceaf si ma privea contrariata.
>Cara-te! i-am spus femeii, care parea speriata de mine.
>Ivy, ce s-a intamplat? Mustafa e ok? Spune-mi ce ai!
>Rye, sa plec? a intrebat musafira lui Rye.
>Da, te rog. Iarta-ma, dar uite...
M-am dus in sufragerie si m-am asezat pe un scaun. Rye a imbracat camasa aruncata pe unul dintre fotoliile din sufragerie, apoi a condus-o in graba pe musafira lui. S-a intors in living cu un pahar plin cu apa, pe care mi l-a intins. Am luat paharul si l-am aruncat in peretele din spatele lui. Acesta s-a spart, improscandu-l pe Rye, dar si pe mine cu apa si aruncand cioburi peste tot in jur.
>Ivy, ce se intampla cu tine? Zi-mi ce s-a intamplat!
>Esti un nenorocit! Te urasc din tot sufletul meu!
>De ce?
Am scos scrisoarea din geanta si i-am aruncat-o in fata. De indata ce a vazut-o, s-a asezat pe canapea si si-a ascuns fata intre palme.
>Ivy...
>Taci! Sa taci!
Nu tipam, ci urlam. Urla durerea si neputinta din mine. Rye a venit langa mine si m-a luat in brate, fortandu-ma sa cedez.
>Nu am putut sa-ti spun asa ceva. Nu am putut!
>E prietena mea, imi e ca o mama!
>Stiu! Am vrut doar sa-i respect dorinta!
>Nu! Esti un ticalos!
M-am trantit pe jos, unde am plans pana cand am obosit. Rye a stat langa mine si m-a privit neputincios. Nu era el de vina. Oare ce era in sufletul lui? Cum as fi procedat in locul lui? Nu a facut altceva decat sa ma protejeze si sa respecte dorinta Lyndseyei.
