•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Priveam jocul luminitelor din brad si ma gandeam la trecut si la oamenii de care imi era dor. Rye dormea adanc si, pentru ca nu imi era somn, am luat incet jurnalul ca sa-mi scriu gandurile.
Azi ma voi ierta. Cred ca numai asa voi putea merge mai departe. Ma voi ierta pentru ca am obosit sa ma condamn atat de mult si de aspru, pentru tot ceea ce am facut si pentru ce nu am facut. Am fost cel mai dur judecator al meu. Si, intre timp, am ajuns sa fiu propriul meu calau. Ajunge! M-am condamnat destul pentru greseli, pentru vorbe spuse la nervi, pentru ca am ranit oamnei care nu au meritat. M-am condamnat pentru toate promisiunile pe care nu le-am respectat. M-am condamnat pentru ceea ce am fost si pentru ca nu am reusit sa fiu mereu cine mi-am dorit sa fiu. M-am condamnat pentru nefericirea mea si a altora si mi le-am asumat. M-am condamnat pentru ceea ce nu am spus si nu am facut la momentul potrivit, pentru drumuri abandonate si pentru ca nu am avut curaj sa-mi ascult inima. M-am condamnat cand m-am trezit in fata unor usi inchise definitiv. M-am condamnat pentru ca nu am stiut sa pretuiesc anumite persoane, pentru ca am alungat de langa mine oameni care m-au iubit. M-am condamnat pentru ca am luat decizii sub impulsul momentului, pentru ca nu am fost matura atunci cand a trebuit si copil, atunci cand am avut nevoie. M-am condamnat pentru alegeri, pentru esecuri, pentru visuri pe care nu mi le-am implinit si pentru ca am trait jumatati de masura. M-am condamnat pentru ca am fost superficiala, pentru ca m-am amagit, pentru ca nu am stiut sa iert la momentul potrivit. Azi ma voi ierta. Voi face pace cu mine, cu trecutul si cu ceilalti, pentru ca numai asa pot merge mai departe. Am tot dreptul sa ma iert...
>Hei, ce faci? De ce plangi? m-a intrebat Rye, trezit brusc.
>Dormi linistit.
>Ce scrii acolo?
>Nimic important...
>Haide in brate, vii?
Am inchis jurnalul si m-am cuibarit in bratele lui primitoare. M-a mangaiat pe par cateva clipe, iar cand a vazut ca nu mai plangeam, s-a linistit si a adormit din nou. Chiar trebuie sa ma iert! mi-am spus in gand. Trebuie sa-mi iert inima, care a ales nebuneste. Sau poate ratiunea, care a ales prosteste.
Privind bradul colorat si frumos luminat, ma intrebam cum ar fi aratat oare povestea vietii mele, daca in urma cu cinci ani as fi ales altfel. Daca destinul ar fi aranjat altfel lucrurile. Pentru ca tot ceea ce s-a intamplat s-a aranjat si s-a decis in cateva momente, cred.
Imi aminteam secvente din noaptea in care i-am cunoscut pe Rye si pe Mustafa si realizam cat de mult m-am schimbat de atunci. Prin prisma varstei, eram doar o copila, pentru ca aveam numai 19 ani, dar prin prisma experientelor eram deja o fata matura, incercata de viata, stapana pe sine si responsabila. Eram perceputa de ceilalti ca fiind o forta, pentru ca ma descurcam foarte bine in situatii de criza. Aveam o stima de sine foarte ridicata si o foarte mare incredere in mine. Dar eram o fata modesta, cu asteptari realiste. Daca alte fete de varsta mea erau visatoare si uneori naive, eu eram mult prea cu picioarele pe pamant si cantaream bine fiecare lucru si fiecare decizie. Locuiam singura inca de la 17 ani si aveam un drum croit spre viitor, cu planuri bine stabilite. Eram studenta la o universitate din Germania, unde am ajuns printr-o serie de imprejurari favorabile. Marea majoritate a rudelor mele din partea tatalui locuiau in Germania si si-au dorit foarte mult sa ma duca si pe mine acolo, convinse ca Romania nu-mi oferea prea multe perspective. Dupa terminarea liceului, am urmat un curs, organizat de o universitate germana, care, la sfarsit, mi-a oferit un alt curs, cu bursa, dar in Germania. Si pentru ca unul dintre profesorii care au predat la acel curs s-a indragostit de mine, a facut tot posibilul ca sa ajung studenta acolo. Astfel ca aveam in fata mea un viitor sigur si frumos. Dar toate planurile mi-au fosr schimbate radical, de Mustafa.
