•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Oricat imi impuneam, nu reuseam sa-mi scot din minte cele doua episoade in care Rye mi-a marturisit iubirea. Cateva zile i-am urmarit discret reactiile si mi s-a parut ca era abatut si trist. Ma intrebam daca nu cumva gresisem cu ceva fata de el si daca nu cumva, prin atitudinea mea calda si prietenoasa, ii transmisesem mesaje gresite. Dar realizam ca ma purtasem ireprosabil. Ma purtasem corect si il tratam exact asa cum se cuvenea, tinand cont de relatia pe care o aveam.
Vreau sa vorbesc ceva cu tine, i-am spus intr-o seara, dupa cina, cand am ramas singuri in bucatarie.
>Te ascult.
>Nu aici. In camera mea, mai tarziu.
>Ok.
Imi doream sa aflu daca se simtea bine si de ce era atat de abatut. Nu ma mai puteam preface ca nu vedeam ca, in ultimul timp, nu era in apele lui, cu atat mai mult cu cat toti cei din casa sesizasera schimbari in atitudinea lui. Faptul ca il ignoram ar fi putut trezi suspiciuni asupra mea, pentru ca eu ma interesam de toti cei din casa, acordand mare atentie starii lor de spirit.
>Se poate? m-a intrebat Rye, deschizand usa putin.
>Sigur, intra!
>Ce voiai sa vorbim?
>Ia un loc.
>Prefer sa stau aici.
Statea rezemat de usa si ma privea intr-un fel ciudat, care ma facea sa ma simt inconfortabil. Aveam impresia ca vede adanc in sufletul meu si ca imi putea citi gandurile. Imi era greu sa-i infrunt privirea, de aceea m-am intors cu scaunul catre oglinda si am inceput sa-mi desfac coada impletita.
>Voiam sa te intreb daca esti ok. Mi s-a parut zilele acestea ca esti altfel...
>Sunt ok.
>Esti sigur?
>Da. Alta curiozitate mai ai?
La radio tocmai se auzea cantecul Obsessed, cantat de Dynoro, un cantec care imi placea foarte mult. Involuntar, i-am aruncat lui Rye o privire in oglinda, iar el mi-a zambit amar, cu subinteles. Eram indragostita de el? Era indragostit de mine? Ce se intampla?
>De ce esti arici cu mine? l-am intrebat, incercand sa arat ca nu dadeam importanta cantecului.
>Arici? Ai avut timp sa observi asta?
>Daca am avut timp?
>Credeam ca nu vezi nimic in jur, decat ceea ce te intereseaza.
>Ai sa-mi reprosezi ceva?
>Nu. Tu ai?
>Nu.
>Inseamna ca am lamurit. Acum pot sa plec?
>Nu stiu. Ia vezi, poti?
M-a privit patrunzator cateva clipe, iar eu ma straduiam sa ii sustin privirea care ajungea atat de adanc in mine incat aveam impresia ca ma durea. S-a intors cu spatele la mine si, inainte sa iasa din camera, s-a apropiat de combina muzicala si a dat volumul sonorului foarte tare. Fara sa ma priveasca, a iesit si a inchis usa in urma lui. Am asteptat pana cand s-a terminat cantecul, apoi m-am ridicat si am dat sonorul mai incet. Aveam nevoie sa-mi aud gandurile.
