•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Imi lipsea Rye din ce in ce mai mult. Imi era dor sa petrec timp cu el, sa vorbim despre carti, sa ascultam muzica, sa jucam sah, rummy, sa radem, sa-mi tina sticluta cu oja, sa fie mereu atent cu mine. Imi era dor de toate surprizele, de toata atentia si de gesturile lui, care imi aratau dragostea. Acum ii acorda atentie Aurorei, chiar daca nu-i pregatea ceaiul, chiar daca nu-i taia mancarea in farfurie, asa cum mi-o taia mie odinioara, chiar daca nu facea pentru ea tot ceea ce facuse pentru mine inainte. Eram convinsa ca se racise de mine. Cand nu mai puteam de dorul lui, apelam la amintirilie pe care le aveam impreuna. Citeam in jurnal momentele frumoase petrecute alaturi de el, scrise de mine cu meticulozitate, invatand pe de rost fiecare replica si fiecare moment. Incepusem sa accept ideea ca el nu m-a iubit si ca nu ma va iubi niciodata. Si parca incepea sa-mi fie mai bine. Ma apropiasem mai mult de Mustafa, nu-l mai comparam cu Rye si-i vedeam calitatile. El se purta ireprosabil, aratandu-mi dragostea si pretuirea prin tot ceea ce facea. Ma rasfata excesiv si ma coplesea cu tot felul de surprize romantice. Rye era distant cu mine si parea concentrat pe relatia cu Aurora.
Dar cand credeam mai mult ca povestea dintre mine si Rye a fost doar o iluzie, doar ceva imaginar si trecator, s-a intamplat ceva care mi-a rasturnat din nou intreg universul.
Pentru ca ne doream o iesire la munte, am adunat cativa prieteni si am plecat intr-un weekend la cabana de vanatoare a unui prieten de-al nostru. Cateva zile la munte erau benefice pentru mine, mai ales ca in ultima perioada ma simteam plictisita de rutina, dar si pentru Mustafa, care era foarte obosit dupa alergatura din ultima perioada. Primele doua zile mi le-am petrecut dormind, fara a-mi explica starea de oboseala pe care o aveam. Ceilalti se plimbau, jucau tot felul de jocuri sau stateau afara de vorba.
Imi facusem un obicei ca, inainte de culcare, sa stau in livingul cabanei, ca sa beau un ceai in fata semineului. De obicei stateam noaptea, dupa ce se culcau toti, pentru ca acele momente erau singurele in care aveam putina liniste si timp sa ma gandesc la ale mele. Aveam mare nevoie de clipe de singuratate, in care sa pot reflecta la viata mea si la trairile mele. Trecuse de miezul noptii, cand am decis sa merg in livingul cabanei, ca sa-mi savurez ceaiul, convinsa ca toata lumea dormea deja. Coborand scarile care duceau spre living, am auzit niste voci. Fara sa fac zgomot m-am apropiat si m-am oprit pe ultima treapta, de unde vedeam foarte bine partea de living unde erau canapelele si fotoliile. Cei care vorbeau erau Rye si Cyril si mi-au trezit suspiciuni, pentru ca vorbeau in soapta.
Cyril era cel mai bun prieten al lui Rye, inca de cand erau in liceu. Stiam ca ei doi isi faceau confidente si ca Rye avea mare incredere in Cyril. Curioasa sa aflu despre ce vorbeau, am decis sa-i spionez putin.
Uneori am impresia ca destinul actioneaza intr-un mod pervers si sadic. Altfel nu-ti poti explica de ce te trimite, in anumite momente-cheie, acolo unde poti afla lucruri care sa-ti incurce viata. Pentru ca, daca nu ar exista acele momente-cheie, ar ramane multe lucruri pe care poate nu le-ai afla niciodata.
>N-ai fost in apele tale deloc, i-a spus Cyril lui Rye.
