•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Un prieten apropiat de-al familiei se casatorea si, pentru ca Mustafa era plecat in Anglia pentru a sustine un examen, m-a rugat sa merg la acea nunta impreuna cu Rye.
In sinea mea, mereu mi-am dorit sa plec la un bal cu printul Rye. Nunta avea loc intr-un loc foarte cunoscut si cu pretentii si stiam deja ca acolo va fi toata lumea buna. Parintii mirelui erau oameni bogati, iar mireasa, o mica celebritate mondena. Desi niciodata nu imi faceam griji ca aparitia mea ar putea fi o dezamagire, de data aceasta aveam emotii. Ma simteam ca o cenusareasa, stiind ca nu ma voi putea ridica la standardele societatii in care aveam sa ajung. Imi aminteam de tata, care mereu imi spunea ca sunt frumoasa si ca, daca voi fi originala, nu voi da gres niciodata. Si asa mi-am si propus sa fiu: originala. Nu am investit zile in sir in coafat si aranjat. Stiam ca voi intalni acolo tinute ostentative si gateala excesiva, iar eu nu voiam sa fiu ridicola, din dorinta de a fi in pas cu cerintele modei. Nu concepeam corsete incomode, paiete in exces si impopotonare inutila.
Era o zi superba de vara, asa ca am decis sa port o rochie pe care mi-o cumparasem din Germania. Eram o vanatoare de reduceri, pentru ca doar asa reuseam sa-mi cumpar haine de calitate, la preturi foarte mici. Desi rochia era creata de un designer celebru, nu cheltuisem o avere pe ea. Imi placuse atat de mult, incat am facut un mic efort si mi-am cumparat-o din banii de bursa, gandindu-ma ca voi gasi candva o ocazie speciala sa o port. Rochia era pe cat de simpla, pe atat de spectaculoasa. Lunga pana la pamant si croita din voaluri suprapuse, care creau un joc de nuante violet, avea maneci lungi pana la pamant care, la ridicarea bratelor, creau senzatia de aripi de fluture. Decolteul era patrat, iar sub bust rochia era prinsa cu o panglica lata, de culoare mov inchis. Am asortat niste sandale argintii cu toc inalt, iar parul, deja ondulat natural, l-am prins doar intr-o parte, cu un fluture minuscul din argint.
Asteptandu-ma in living, Rye ma strigase de cateva ori, asadar am coborat scarile cu emotie, intrebandu-ma daca ii va placea aparitia mea sau daca nu cumva va considera tinuta nepotrivita pentru un astfel de eveniment.
>In sfarsit, Ivy! Parca nu suportai sa intarzii! a spus cand m-a auzit coborand scarile.
A venit in capatul scarilor ca sa ma intampine, iar eu incepeam sa ma simt ca o printesa care urma sa fie dusa la bal de printul ei. S-a oprit brusc cand m-a vazut si m-a urmarit cum coboram scarile, tinandu-mi poalele din fata ale rochiei ca sa nu ma impiedic in ele; uimirea lui arata foarte clar impactul vizual pe care il aveam asupra lui.
>Lesin aici! a spus incet.
>Nu sunt exagerata?
>Nu! Esti... parca rupta dintr-o poveste.
Mi s-au inmuiat genunchii. Ozana, ma privea cu o admiratie de mama si nu s-a putut abtine sa nu ma imbratiseze, cu teama ca sa nu imi strice tinuta.
>Arati ca o printesa! mi-a spus ea, entuziasmata.
Si Rye era frumos. Purta un pantalon negru si o camasa alba, cu reflexe violet. Avea parul aranjat frumos si o atitudine sobra. Era fermecator. M-a luat de mana si m-a condus pana in fata peretelui cu oglinzi din hol.
