•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
De atunci l-am evitat si mai mult. Eram constienta ca ma aflam pe o panta foarte alunecoasa si ma straduiam sa raman in echilibru. El a sesizat schimbarea in atitudinea mea si se straduia sa se poarte la fel de rece. Mai avea totusi anumite momente cand isi trada sentimentele si cand devenea prea protector sau prea cald cu mine. Aveam o mare responsabilitate de a tine la distanta un om care se indragostise de mine si de care ma indragostisem. Ma iluzionam cu gandul ca tot ceea ce s-a intamplat au fost simple rataciri de moment, pe care, cu timpul, le vom uita. Si imi juram ca voi refuza orice apropiere nefireasca de el. Pana intr-o seara, cand lucrurile au scapat si mai mult de sub control, ravasindu-mi sufletul.
Tocmai ne intorseseram acasa de la o nunta. Inainte sa mergem la culcare, am ramas in living, ca sa mai impartasim impresii calde despre evenimentul acela si despre oameni. La un moment dat, Mustafa s-a dus la culcare, fiind foarte obosit, iar eu cu Rye, cu Svetlana si cu Cyril am mai ramas pret de vreo ora, la discutii. Cand am simtit oboseala, am plecat si eu in camera mea, ca sa-mi pregatesc baia fara de care nu puteam sa dorm. Dupa cateva minute, am auzit o bataie usoara in usa.
>Intra!
Rye a intrat in camera mea si a inchis usa in urma lui. Tinea in mana pantofii pe care ii abandonasem in living.
>Ti-am adus pantofii, Cenusareaso.
>Multumesc! Credeam eu ca sunt comozi, dar ma dor picioarele...
>Nici nu e de mirare, la cat de mult ai dansat. Ce faci?
Rye a observat ca ma chinuiam sa-mi desfac fermoarul rochiei, la care ajungeam cu greu deoarece era la spate si care era blocat de ceva.
>Mi-au amortit mainile de cand ma chinui sa desfac tampenia asta de fermoar.
>Lasa-ma sa te ajut.
A venit langa mine si a studiat putin fermoarul, iar eu priveam totul in oglinda.
>E blocat, nu o poti scoate fara sa-l deschizi?
>Nu. Abia am imbracat-o cu el deschis, am spus.
>Haide, ca reusim noi cumva.
A incercat cateva minute sa desfaca fermoarul incapatanat, iar eu ii zambeam in oglinda, neputincioasa. Imaginea pe care o vedeam in oglinda, a unui baiat care incerca sa descheie rochia unei fete, mi se parea total nepotrivita pentru relatia dintre noi doi si pentru convingerile mele de a avea o atitudine morala in fata lui. Dar imediat mi-am alungat orice gand si am asteptat ca el sa-si duca sarcina la bun sfarsit. La un moment dat, am simtit cum fermoarul aluneca usor, eliberandu-ma incet din stransoarea rochiei. Ma asteptam ca el sa-l deschida doar pana acolo unde era blocat, insa l-a deschis pana jos, la talie. Mi-am impreunat bratele involuntar si i-am aruncat o privire timida in oglinda, care ar fi trebuit sa-i spuna ca era suficient si ca trebuia sa se retraga, dar el nu ma privea, ci imi studia spatele dezgolit. Am simtit o atingere usoara pe sira spinarii si am realizat ca era degetul lui, care ma mangaia. Incercam sa reactionez intr-un fel, dar aveam impresia ca trupul meu era inert. Am simtit cum trasa cu degetul o linie care urca pe sira spinarii si am inchis ochii. Nu puteam vedea in oglinda acea imagine care ma arata cat eram de vinovata. Deodata, si-a lipit palma de spatele meu si a inceput sa ma mangaie incet, transmitandu-mi o dorinta de nedescris.
>Multumesc, am reusit sa spun, trezindu-ma brusc. Noapte buna, Rye!
Mi-a aruncat o privire ciudata in oglinda, apoi a plecat. Tremuram. Uram ceea ce simteam in momentele acelea. Uram dorinta, teama, vinovatia, gandurile nebune si intrebarile retorice. M-am asezat pe coltul patului si incercam sa-mi revin.
>Iubita, de ce nu vii la culcare?
Mustafa a intrat in camera mea, intrerupandu-mi brusc gandurile.
>Vin imediat.
>M-am trezit si nu erai langa mine...
M-a imbratisat, iar cand mi-a vazut rochia stand sa cada de pe mine, m-a dezbracat cu gesturi tandre. Nu, nu voi putea face dragoste cu el! imi spuneam in gand. Era prea devreme ca sa suport sa ma atinga alt baiat, dupa mangaierile lui Rye, pe care inca le mai simteam.
>Esti foarte tensionata, iubita mea...
>Sunt obosita...
Credeam ca Mustafa va intelege ca nu aveam dispozitie de a face dragoste cu el, dar era pornit sa o faca si nu s-a oprit. Faceam eforturi sa uit ceea ce se intamplase si sa fiu prezenta in actul de iubire cu Mustafa, dar numai un trup era acolo, pentru ca sufletul meu era in alta parte. Atunci am simtit, pentru prima data, cum este sa faci dragoste fara sa-ti doresti, straduindu-ma sa joc teatru fata de un om care ma iubea si pe care nu aveam niciun motiv sa-l resping. Din pacate eram prea incarcata emotional, si nu am reusit sa joc teatru pana la capat. M-am trezit plangand, iar Mustafa s-a oprit brusc.
>Iubita, ce e cu tine?
>Nimic, iarta-ma. Am o stare proasta, atata tot.
>O stare proasta? De ce? Totul parea ok...
>Este ok, poate sunt doar obosita.
>Imi ascunzi ceva? De oboseala plangi cand facem dragoste?
>Nu stiu ce am, te rog sa nu-mi mai ingreunezi situatia...
Plangeam in hohote si ma uram pentru neputinta de a ma abtine. Mustafa m-a tinut in brate pana cand m-am linistit, apoi a plecat in dormitorul lui, spunandu-mi ca ma asteapta acolo, ca sa dormim. Am facut o baie fierbinte, plangand in hohote. Nu ma recunosteam si nu ma intelegeam. Nu-mi venea sa cred ca acea intamplare ma ravasise atat de tare. Realizam ca ma minteam singura crezand ca nu il iubeam pe Rye. Il iubeam si de aceea nu am suportat sa ma atinga Mustafa. Stiam ca trebuia sa repar gafa facuta fata de Mustafa, de aceea dimineata m-am prezentat la micul dejun cu un zambet cald, imbratisandu-l strans.
>Esti mai bine? Ti-ai revenit? m-a intrebat el, usor suparat.
>Dar ce ai avut? a intrebat Rye imediat.
>Nu am avut nimic. Unde este ceaiul?
Mustafa mi-a turnat ceai in cana, iar eu evitam sa-l privesc pe Rye direct.
>Deci, ce e cu tine? a intrebat Rye.
>Nimic.
>Zi, frate, ce s-a intamplat? V-ati certat cumva?
>Nu ne-am certat. Ea a avut azi-noapte o stare proasta. Atat de proasta, incat a inceput sa planga in timp ce faceam dragoste...
>Mustafa! Daca vrei sa dai detalii din dormitorul nostru, de ce nu ne filmezi?!
M-am ridicat brusc si am parasit bucataria. Ma enerva ca Rye aflase despre iesirea mea necontrolata, pe care o putea asocia foarte usor cu episodul dintre noi.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Multu AdelaideBeer pentru imaginea de la inceputul capitolului! Pentru toate, de fapt. <3
