•Volumul I:
>Intr-adevar, foarte frumos. Mai ales casa din fata, cu obloane albastre, care are multe lumini.
>Da..., am spus absenta.
Priveam casa vecinilor mei, fara sa realizez ca noi doi vorbeam despre acelasi cer si despre aceeasi casa cu oblo...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Intr-o seara, Mustafa m-a anuntat ca va trebui sa plece in America. Stiam ca planuia acea calatorie de multa vreme, insa acum ma punea in fata faptului implinit. Trebuia sa mearga la cel mai bun prieten al lui, care ii era si partener de afaceri, fiind asociat la una dintre firmele pe care le detinea.
Nistor si Mustafa s-au cunoscut inca din anii studentiei. Au devenit prieteni buni si, pentru ca si Nistor facea parte dintr-o familie instarita, s-a lansat impreuna cu Mustafa in tot felul de afaceri. Dupa ce a terminat facultatea, Nistor a plecat in America, unde s-a si casatorit. Acum, el si Mustafa planuiau un proiect pentru o afacere noua, pentru care Mustafa trebuia sa se deplaseze in America.
>Cat o sa stai in State? l-am intrebat, cand mi-a dat vestea.
>Cam o luna, iubita.
>O luna? De ce asa de mult?
>Trebuie sa punem la punct proiectul pentru noua afacere. Daca as fi stiut din timp, te luam si pe tine. Dar te voi lua data viitoare, bine? Ai nevoie de viza si asta dureaza.
>Si eu ce ma fac atata timp, fara tine?
>Of, iubita, stiu, dar va trece repede, o sa vezi. Rye va avea grija de tine si eu sunt linistit stiindu-i pe toti pe mainile tale.
Nu stiu daca plecarea lui Mustafa m-a intristat sau daca era un prilej bun de respiro. Cateva zile dupa plecarea lui, am avut o stare sufleteasca aparte, in care nu ma regaseam. Eram apatica si nu aveam energie. Rye incerca sa-mi faca toate voile si sa-si duca la indeplinire toate sarcinile pe care le avea, atat la firma, cat si acasa.
>Ce e cu tine? m-a intrebat intr-o seara, cand m-a gasit in living, intinsa pe o canapea.
>Nimic. Sunt doar obosita.
>Hai sa te duc in camera ta, sa dormi.
>Nu vreau acolo, imi e urat. Aici macar mai treci tu, Ozana...
Rye s-a asezat pe jos langa canapea si mi-a prins palma intre palmele lui, mangaind-o usor.
>Ai nevoie de ceva, vrei sa faci ceva anume?
>Nu. Ti-e foame? Am facut salata de vinete, ardei copti...
>Nu mi-e foame, dar iti multumesc! Stii ca mor dupa vinete si ardei copti.
>Stiu...
>Ti-e dor de Mustafa, nu?
>Nu stiu daca imi e dor de el sau de altceva.
>De ce ar putea sa iti mai fie dor?
>Nu stiu, poate ca imi e dor de mine.
>De tine?
>Da. De Ivy cea care avea inainte bucurii simple.
>Cum ar fi?
>Cum ar fi sa merg desculta dimineata, pe iarba plina de roua. Adoram sa fac asta acasa, cand eram copila.
