Din Întâmplare

#4

După o oră de mers cu mașina, Antonella tot nu ajunsese la tabăra de vară, avea căștile în urechi date la maxim și privea peisajul de afara, îl vedea prin geamul de sticlă....își rezemă de geamul ușii de la mașină, încet începea să își amintească toate lucrurile frumoase petrecute cu tatăl ei.....

-Ce frumos este cerul!--spune bărbatul stând pe bancă și ținându-și fetița în brațe--

-Tati, așa-i că dacă îți pui o dolință la stele se îndeplinește?

-Normal, îngerasul meu.

Fata începea să respire din ce în ce mai greu, dar Maia și tatăl ei nu își dădeau seama de asta.

-Tati?--spunea fetița din cârca bărbatului--

-Da, ursuletul meu?

-Așa-i că o să mai venim în locul ăsta? E minunat!

-Normal fetița mea. Ăsta va fi locul nostru, plaja de lângă tabăra de vară.--spusese bărbatul ținând cu o mână piciorul fetiței si cu alta erau degetele lui între ale soției sale--

-Yeyyyyyy!!!

Fetei începură să îi curgă lacrimi din cauza amintirilor....

-Tati?

-Erick!!!!

Țipă femeia mergând la sicriul alb în care se afla tatăl ei. Fetița împingea un scaun lângă masa unde se aflase sicriul, se urcase pe el și nu îi venea să creadă că tatăl ei murise, parcă dormea....

-Tati, nu mă lăsa, mai tu minte când ai zis că mergem la mare? Nu poți să îti încalci plomisiunea!!-- spunea fetița plângând--

-TATĂ!!!!!!

Maia și tatăl ei stresărise de la țipătul fetei, care începuse să plângă mai rău ca înainte.

-Tata oprește mașina, îi trebuie aer!

Spusese Maia către tatăl ei.. Tatăl Maiei oprise mașina și coborâse din ea, Maia deschise ușa unde era Antonella, fata cum vedea lumina merse și își strânse prietena în brațe....

-Gata Antonella....

-Mi-e dor de el Maia....

- Antonella, știu cum e să îți pierzi tatăl la o vârstă fragedă, eu l-am pierdut pe tatăl meu după nașterea mea....

-Serios?

-Da.

-Dacă vrei ne întoarcem....

- Nu, în tabăra aceea am fost cu tata, nu vor fi aceleași vremuri dar, vreau să simt că e cu mine.

-Bine....mă bucur ca esti ok.

-Pai Maia ce mai așteptăm să mergem.

Deși pe Antonella o durea că mergea acolo....voia să vadă dacă mai deține aceeasi forță în ea, tatăl ei îi spunea mereu că e mai puternică decât crede, si simțea asta orice s-ar fi întâmplat.