Din Întâmplare

#9

-Mulțumesc doamna William, când doriți o puteți lua acasă.

-....

-Toate cele bune. La revedere!

Spuse Ovidiu și închise telefonul, băiatul își dăduse seama de ce Antonella reacționase așa când îl bătuse....Dar Nu înțelegea ce tot are Lili cu Antonella.

-Ok, acum că te-ai calmat, ce probleme ai tu cu Antonella?

-E o târfă înpuțită, nu merită să fie aici, fac pariu ca tatălui ei ii e rușine cu o asemenea cârpă ca moștenitor.

-Aici greșești Lili, o cunosc pe Antonella de când era mică, și la fel și pe tatăl ei.

-Târfa rămâne târfă.

-Adică ce esti tu! Să fim serioși Lili chiar credeai că nu aflam ca te futeai cu toți cei din tabăra!?

-Și? Ce dacă o fac?

-Oricum am vorbit cu părinți tăi și o singură dată dacă te mai iei de Antonella zbori înapoi acasă la tine. Si târfă ești tu, nu Antonella să fie clar!!

-O iubești ă, ești îndrăgostit de ea!!

-E SORA MEA!!!! O nu...

-A da? Să vedem cum va reacționa Antonella când va afla.

-Ascultă-mă bine, mai bine îți ți gura daca nu vrei săafle ai tăi că fata lor....

-Bine bine, tac din gură.🙄🙄

-Poți pleca.

Lili pleca din biroul lui Ovidiu nervoasă, merse în cabana ei să se poată calma.
Dylan era în cabana fetelor cu Justin și îi trata rănile Antonellei, luase sticla cu dezinfectant și un buretel de vată, puse dezinfectant pe vată și îi puse încet pe rana din partea dreaptă a frunții. Fata tresări când simțise. Maia și Justin priveau încântați, stiaiu că ei doi se iubesc...

-Te doare?

-Putin....

-Ține puțin de vată.

Fata pusese mâna pe burețelul de vată în timp ce Dylan desfăcuse pansamentul și în rotea în jurul capului ei....la final tăiase pansamentul și rotise doar o fâșie și o înnodase cu partea care nu era rotită...formând un bandaj pentru ca dezinfectantul să nu cadă și rana să poată să se vindece.

-Gata!

-Mersi.

-Oricând....

Spuse băiatul și o luase de mâini zâmbind.

-Ok, dacă Antonella se simte mai bine, vă dăm o veste bună, eu și Maia suntem împreună.

-Aaaa, mă bucur mult pentru voi.

Spuse fata și se ridică repede de jos și își luase prietena în brațe.

-Mai ușor Antonella, să nu ametești.

-Îți faci prea multe griji, sunt bine..

-Știu dar totuși....

Băiatul nu terminase că fata îl sărutase pe obraz. Dylan se simțea în al nouălea cer, era foarte fericit, simțea că are o speranță pentru ca Antonella să fie cu el

-Mulțumesc că îmi ești alături, vă mulțumesc amândurora.

-Și eu?

-Maia tu ești sormea din altă mamă.

-Nimic nu ne va desparți.

-Absolut nimic.

Fata era fericită lângă cele trei persoane, dar simțea că urmă să afle ceva, dar ignorase asta poate era doar în capul ei asta.