Din Întâmplare

#35

    Antonella bătu la ușă și auzii un intra, iar cu toți intra in birou. Antonella și Ovidiu se așezau pe scaune, iar Dylan stătea în spatele ei. Fata respira accelerat iar starea ei era destul de tensionată.

-Spuneți domnule ofițer.--spuse Ovidiu--

-Singurul nostru suspect este....

-Liviu Voicu.

-Exact!

-Stați ca să înțelegem și noi...ucigașul tatălui Antonellei esti și al mamei ei?

-Asa presupunem! Bine ați venit aici pentru a afla totul, mai bine priviți.

     Ofițerul apăsă pe telecomandă iar Antonella in momentul de față simțea cum totul se rușina.

-MAMA!!!!

   Strigă fata când văzu impactul cu masina, iar cum toată mașina era distrusă, în mii și mii de bucățele.

-A...mai..R...rămas ce..ceva?--spuse fata printre lacrimi si suspine--

-Ne pare rau, na rămas nimic....

-Pot să vorbesc cu Liviu Voicu?

- Antonella esti nebună? Tu nu te uiti la starea ta? Mai asta îți lipsește să vorbești cu criminalul ăla după tot ce face.

-Domnișoară Antonella vă asigurăm că judecătoria va decide ca anii lui de pușcărie sa fie mai mulți.

-Știu, dar vreau să vorbesc cu el, așa că va rog.

-Iubito nu face greseala asta, nu te las singura.

- Nu voi fi singura, vreau sa fie polițiști lângă celulă, pentru ca atunci când încearcă să îmi facă ceva să pot țipa, ori sa fie si lângă celulă si unul să fie cu mine înăuntru plus ca veți veni și voi. Ca sa nu fie probleme.

-Așa da, se poate.

-Domnișoară Antonella vrem să vă dăm asta, e tot ce a rămas de la mama dumneavoastră.

     Polițistul îi dădu lantisorul pe care Antonella avea sa il avea sa il moștenească la 18 ani, cel pe care mama ei avea sa il dea cand ajunge în tabăra de vară. Dar nu fusese asa.

-Putem sa mergem, vreau sa discut cu nenorocitul ala.