#18

26 1 2
                                    

   Antonella se plimba pe plaja de lângă tabără, stătea și se gândea ce sa facă, poate era mai bine să plece, sau sa rămână lângă fratele ei..... se plimba și lacrimi îi curgeau la readucerea amintirilor minunate cu tatăl ei...
    Ovidiu merse la cabană la Dylan unde erau Maia și Justin.

-Ați văzut-o pe Antonella?

-Nu, de când a plecat.

-Merg după ea!

-Ovidiu, Dylan a mers înaintea ta, vrea să vorbească cu ea, între patru ochii....😉

-Ăăă, ok....--spuse Ovidiu si pleca--

    Antonella stătea și privea apusul soarelui de lângă tabără, care se află aproape de plajă, deși era o pădure lângă unde era plaja.

-Iti place?

-Foalte mult imi place tati!

Derula ea prin amintirile frumoase cu tatăl ei înainte să moară în accidentul ăla nenorocit când se întorcea acasă....atunci avea doar 6 ani, 11 ani care trecuseră de când toate lucrurile frumoase devenise o poveste.... Dylan ajunsese pe plajă și se uita după ea, o văzuse, stătea și se gândea, merse prin spatele ei, și ii puse mâinile la ochii

- Maia?

-Mai ai o încercare.

-Dylan...

   Spuse fata iar băiatul se așezase lângă ea.... Nu se uitau unul la altul, doar vorbeau....

-De ce nu mi-ai spus?

-Nu am vorbit prea mult despre subiectul ăsta niciodată, crede-mă că voiam să îți spun dar nu stiam cum....

-Eu mi-am pierdut mama, după nașterea mea....

  Spuse băiatul iar fata își întoarse capul la el, dar nu zicea nimic....

-....Avea cancer la sân, era doar o singura metodă să trăiască, făcea avort și facea o operație, dar na făcut-o, ma păstrat pe mine, iar după nașterea mea....a murit....

-Dylan, scuze eu nu stiam....

   Băiatul se uita la ea, care avea lacrimi în ochii, și care incepură să îi cadă pe obraz, își puse mana pe obrazul ei si le șterse.

-Nu trebuie să îți ceri scuze, știu ce simți în momentul ăsta.... mă bucur că am putut nu sunt singurul care trăiește doar cu un părinte....

-Și eu ma bucur....

   Spuse fata și își puse capul pe umărul băiatului, băiatul se uita la ea, și zâmbi, era așa frumoasă, ca apusul de soare pe care îl priveau.....împreună....

Ok, voiam spun că, sar putea să nu mai postez așa des, pentru că, există totuși un pentru că, încep școală și am mult de învățat și de astea, și mna, am și tezele, dar voi încerca să postez așa des, nu promit nimic, sper sa nu va suparati pe mine dar nu am ce sa fac, voi incerca cum pot sa ma impart sa va postez ca sa nu va suparati pe mine, va pup😘❤💋

Din Întâmplare Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum