𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》10《

Jungkook se îndrepta spre banca pe care stătea Taehyung, oprindu-se cand ajunse în dreptul sau.

Taehyung isi ridică privirea spre el și îl privi confuz.

"Te pot ajuta cu ceva?" intreaba băiatul analizandu-l pe cel din fata sa, încercând să afle cine este.

Dacă Taehyung era confuz, Jungkook era speriat. Acum tot ce voia era sa fuga si sa se ascundă. Ii era frica de reacția celuilalt. Chiar dacă vorbeau de aproape trei săptămâni tot simțea că ceva lipseste din ecuație, acel ceva fiind curajul si increderea lui.

Jungkook se juca cu manecile hanoracului ce era prea mare pentru el.

Taehyung inca il privea, parca încercând să privească după hanoracul gri al băiatului, cel impiedica sa ii vada chipul celui ce stătea în fața sa.

"E totul în regulă?" întreba iar Taehyung ridicandu-se.

Trebuia să o facă! Trebuia sa vorbeasca cu el! Nu mai era cale de întoarcere!

<Curaj Jungkook! Poti sa faci asta!>

Asa se încuraja deobicei, atunci când avea ceva de facut dar frica punea stăpânire pe el.

Taehyung isi puse o mana pe umărul băiatului, facandu-l pe acesta să tresara.

"Am-am venit să v-vorbesc cu tine.." spune el nesigur inca privind în jos.

Lui Taehyung i se lumina fata, având un zâmbet tamp pe fata.

"Tu trebuie sa fi Jungkook, nu?" intreaba luandu-si mana de pe umărul băiatului.

Jungkook doar aproba dând din cap, facand ca zâmbetul lui Taehyung sa creasca.

"Stai jos... Nu fi timid!" spune asezandu-se, Jungkook urmandu-i exemplul.

Timp de câteva minute fusese liniste. O liniste incomodă cel il stresa si mai tare pe Jungkook.

Deodată Taehyung chicoti, captandu-i astfel atenția lui Jungkook.

"S-a întâmplat ceva?" intreaba el privind confuz la băiatul de lângă el.

"Nu, doar ca..." spune făcând o pauza. "Prin mesaje vorbim mult mai deschis. Acum nu schimbăm nici doua cuvinte. Tot nu-mi vine sa cred ca tu esti cel cu care vorbesc, căruia i-am scris din greșeală!" spune Taehyung zâmbind si privindu-l pe cel mai mic.

"Atunci...hai sa vorbim!" spune Jungkook zâmbind si el.

"Nu crezi ca...ăm...sa iti dai gluga jos...?" spune Taehyung fiind nesigur.

Văzu cum Jungkook se încordare, dar ce nu stia era ca o făcuse din cauza emoțiilor.

"E ok dacă nu vrei!" se grăbi el sa spuna pentru a nu-l supăra pe celălalt.

"Nu... ai dreptate..."

Cu astea spuse băiatul isi dădu jos gluga lasandu-l pe Taehyung uimit. Era posibil? Cu el vorbise în tot acest timp?

Taehyung il analiza cu atenție, încercând sa-si dea seama daca visează sau daca totul este real.

Vocea lui Jungkook il trezi la realitate, acum fiind mult mai timid.

"Ce ai facut azi?" intreaba Jungkook încercând să facă conversație.

"Ăm... nimic interesant... am prezentat un proiect si cam atata..." spune Taehyung privind în jos, încercând să se comporte normal. "Tu ce ai facut?"

"Ăm...a trebuit să o ascult pe profesoara de desen cum preda a mia oară aceeași lecție si in rest nu mai stiu..." spune Jungkook puțin amuzat de faptul că nu își amintea ce făcuse până atunci.

Satenul a vrut sa mai spuna ceva dar soneria anunta terminarea pauzei.

"Oh nu! Voi întârzia!" spusera Jungkook si Taehyung la unison, începând amândoi sa rada.

"H-haide sa mergem!" spune Taehyung încet, ridicandu-se de pe banca.

■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■

Va place? :>

Sper ca da! ●-●

Noapte bună! ~>♡