Cei doi se despărțirea din sărut cand rămăseseră fără aer. Taehyung mai avea puțin și plangea iar Jungkook nu înțelegea de ce.
"Am făcut ceva gresit?" întreba șatenul trist si îngrijorat.
Taehyung isi șterse lacrimile cu mana si ii răspunse timid.
"N-nu..."
"Atunci de ce plângi?" intreaba șatenul luandu-i ambele mâini în ale sale.
"Jungkook... ma...ma iubesti?" intreaba suspinand blondul privind în jos.
Jungkook zâmbi și îi ridică încet bărbia lui Taehyung cu două degete, astfel cel mare privindu-l.
"Taehyung..." începu șatenul dar ofta. "Taehyung...eu, eu nu iti pot spune te iubesc..." spune șatenul iar lacrimile adunate în ochii lui Taehyung alunecara încet pe obrajii roșii.
"Nu pot, pentru ca nu simt asta..." lacrimile lui Taehyung alunecara din ce in ce mai repede, iar băiatul deabea isi mai putea tine ochii deschisi.
"Taehyung, ce simt eu pentru tine nu poate fi exprimat prin cuvinte! Un simplu 'te iubesc' nu e deajuns! Chiar dacă nu ne cunoastem de foarte mult timp am ajuns sa tin la tine mai mult decât la mine! Daca vrei sa iti spun ca te iubesc o voi face, dar eu simt mai mult si nu stiu cum sa iti arat!" spune Jungkook stergandu-i lacrimile blondului.
Taehyung continua să plângă si nu stia de ce. Nu putea crede ce se intampla. Băiatul pe care îl plăcea de mai mult de un an tocmai îi spusese ca sentimentul e reciproc.
"Te rog nu mai plânge! Ma doare sa te vad asa!" spune Jungkook si il îmbrățișa strâns, Taehyung incolacindu-si brațele în jurul taliei satenului.
"Te iubesc Jungkook! Foarte mult!" abia șoptește Taehyung, dar Jungkook il putu auzi si zâmbi. Cateva lacrimi cazura si pe chipul satenului.
"Si eu ingeras! Si eu te iubesc!" spune sarutandu-i fruntea. "Acum nu mai plânge! Vreau sa te vad doar zâmbind, nicio urmă de tristețe pe chipul tău frumos!" spune Jungkook luandu-si cana cu ciocolată caldă.
Taehyung roși si isi lua si el cana, începând sa bea din lichidul fierbinte.
Lacrimile dispărută de pe chipurile celor doi, fiind înlocuită de zâmbete. Zambea si radeau. Era momentul lor, pe care nimeni nu il putea strica.
După ce își terminara băuturile platira consumată si părăsită cafeneaua.
"Jungkook... Acum noi ce suntem?" intreaba timid cel mare.
"Adică? Ce vrei sa spui ingeras?" intreaba Jungkook luandu-l de mana.
"Păi, acum ca stim ce simtim unul pentru celălat, mai suntem prieteni?"
"Kim Taehyung, vrei sa fi iubitul meu?" intreaba Jungkook oprindu-se.
"Da!" raspunde fericit blondul imbratisandu-l strâns pe cel mai mic.
"Stii ce mi se pare amuzant? Faptul ca esti mai mare dar esti atat de timid." spune Jungkook dupa ce il saruta scurt.
"Ya! Lasa ca vezi tu!" spune Taehyung începând sa il alerge pe satan.
■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■□■
[n/a] : ce faceti? Ce părere aveti despre capitolul acesta? acum ca sunt in vacanta voi posta mult mai des ca pana acum.
× ne citim capitolul viitor 💌
CITEȘTI
𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠
Fanfiction𝐥𝐨𝐯𝐞 𝐲𝐨𝐮 | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ Câte se pot întâmpla când trimiți un mesaj persoanei greșite! □■□■□■□■□■□■□■□■□■□ ❝ "Promite-mi că nu mă vei părăsi vreodată..." "Îți promit, îngeraș!" vocea blândă a celui șaten reuși să îl mai liniștească pe blondul ce se...
