Jungkookie, zborul este programat peste trei săptămâni. Aveti grija de voi! ❤
~ mama
Jungkook zâmbi fericit după ce citi mesajul, dar apoi realitatea îi dădu o palma puternică peste fata, facand ca zâmbetul sau larg sa fie înlocuit de o expresie tristă. Fericit? Foarte! In sfarsit avea ocazia de a participa la cursurile uneia dintre cele mai bune universități din lume, cea la care visase inca de cand începuse liceul. Avea șansa să își îmbogățească cunoștințele și să își creeze o carieră de succes. Atunci, de ce nu zambea? De ce privea trist spre podea, parca regretand decizia de a trimite acea scrisoare la început de an. Era simplu. Era atat de simplu!
Jungkook isi ridică privirea si o îndrepta spre usa întredeschisă, putamdu-si vedea iubitul râzând si privind ecranul TV-ului. Un zâmbet tamp i se asternu instant pe chip, acel tip de zâmbet pe care doar un îndrăgostit l-ar avea, si, oh doamne!, Jungkook era al naibi de îndrăgostit! Era fără scăpare! Motivul pentru care era trist era atât de simplu de ghicit, doar uitandu-te la zâmbetul lui tamp. Desigur, urma să studieze intr-o universitate de prestigiu, dar care se află în afara țării, la mii de kilometri depărtare de adorabiliciunea adorabilă ce stătea acum ghemuita pe canapea, chicotind. Acesta era motivul; va fi departe de Taehyung.
Satenul iesi din transa în care intrase fără să vrea, cum se întâmplă de regulă de fiecare data cand priveste spre blondul cu zâmbet patratos, parca lipindu-si ochii cu super glue de corpul sau, si deci ca era timpul sa poarte o discuție serioasă cu iubitul sau. În trei săptămâni avea avion spre Canada si nu stia peste cat timp se va întoarce, cat va trece pana la următoarea sa vacanță, asa ca trebuia sa vorbeasca cu Taehyung, trebui să îi spună, iar asta cat mai curând.
Ofta, facandu-si loc între mormanul de perne pufoase si pungi cu snacksuri, apropiindu-se mai mult de iubitul sau.
"Taehyungie, trebuie sa vorbim!" anunță el dintr-o data, facandu-l pe cel mare sa îl privească instant, parca neliniștit. A fost prea brusc, prea neașteptat, iar blondul avea nevoie de puțin timp pentru a se asigura că totul va fi bine.
"E totul înregula, Koo?" intreaba Taehyung, închizând dispozitivul ce inca rula o comedie, oferindu-si toată atenția iubitului sau.
"Da, doar — uh, știi, am ceva important sa iti spun, foarte foarte important!" spuse șatenul fastacindu-se, facandu-l pe blond sa fie si mai îngrijorat.
"Sigur. Te ascult." răspunse el rapid, murind de curiozitate pentru a afla ce este atat de important. Pe de altă partea parca nu ar vrea sa stie. Dacă e ceva rau? Daca—?
"Taehyung, în trei săptămâni am avion spre Canada." spuse cel mic după ce trase adânc aer în piept pentru a se calma. Pulsul îi crescuse considerabil, iar frica de a spune sau face ceva gresit îl macină încet. Dacă Taehyung voia să se despartă? Daca lucrurile nu vor merge asa cum ar fi planificat? Dacă—?
"P-poftim? Jungkook, te rog explica-mi!" blondul era derutat, debusolat, pierdut în spațiu sau cum vreti voi sa o mai spuneți. Ideea este ca, era confuz, al naibi de confuz și avea urgent nevoie de explicații.
"Uh, știi, ti-am po-povestit despre acea u-universitate la care as vrea sa-sa studiez, nu?" întreba Jungkook, sperând că nu sunase atat de patetic pe cat se auzise el. Felicitări Jungkook! Ești un ciudat! De ce te balbai, ciudatule?
CITEȘTI
𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠
Fanfiction𝐥𝐨𝐯𝐞 𝐲𝐨𝐮 | ᴛᴀᴇᴋᴏᴏᴋ Câte se pot întâmpla când trimiți un mesaj persoanei greșite! □■□■□■□■□■□■□■□■□■□ ❝ "Promite-mi că nu mă vei părăsi vreodată..." "Îți promit, îngeraș!" vocea blândă a celui șaten reuși să îl mai liniștească pe blondul ce se...
