》40《

886 78 48
                                    

"Ju-Jung-k-kook..." suspină stins blondul, mai multe lacrimi părăsindu-i ochii mari și strălucitori.

"Nu ai, am dreptate?" întreabă șatenul dând drumul mâinilor calde ale celui mai mare.

"N-nu." vorbi Taehyung cu glas stins.

Încerca să își abțină lacrimile din a curge, dar un nod ciudat și dureros îi apăru în gât, apăsându-l parcă vrând să îl lase fără aer. Voia să poată vorbi cu iubitul său. Chiar voia să îi poată explica, dar simțea că nu poate vorbi. Parcă toate cuvintele pe care voia să le spună îi rămâneau prinse în gât, refuzând să iasă.

"Taehyung, nu ai încredere în mine!" vocea șatenului se auzi ferm și clar, în ciuda lacrimilor ce stăteau să îi părăsească ochii ciocolatii.

Durea. Durea ca naiba! Să afli că persoana pe care o iubești din tot sufletul nu are încredere în tine e extrem de dureros. Îl durea inima. Simțea că se va sufoca dacă nu ia o gură de aer proaspăt. Parcă dintr-o dată acel local nu mai părea atât de comfortabil și primitor.

"J-jungkook, pot-pot să ex-explic!" spune sugrumat blondul, teama, frica și durerea putând  fi observate clar în glasul lui.

"Taehyung,nu suntem într-un fim clișeic de dragoste în care totul se rezolvă atât de ușor. Nu știu dacă ști dar o relație nu poate exista dacă lipsește încrederea." spune Jungkook păstrându-și firea tare chiar dacă voia să plângă. La naiba, voia să plângă atât de tare! Voia să se descarce de toate acele emoții negative. Dar nu putea. Nu de față cu Taehyung.

Se ridică și părăsi rapid localul, ușa închizându-se destul de zgomotos în urma sa.

Taehyung tresări și își șterse lacrimile cu maneca hanoracului dar altele noi continuau să îi păteze obrajii înroșiți ai băiatului. Se ridică de la masa scăpănd un suspin. Păși agale printre celelalte mese, păstrându-și capul în jos. Se simțea atât de rău. Nu își dădu seama că prin acțiunile sale îl rănea pe șaten. Se ura. Se ura atât de mult! Dacă Jungkook decidea că nu voia să îl mai vadă vreodată i-ar fi acceptat și înțeles decizia, dar totuși voia să vorbească cu el. Trebuia să îi explice. Măcar să își ia asta de pe conștiință.

Părăsi și el localul, obținând atenția celorlalți când ușa se trânti zgomotos, înainte ca blondul să o ia la fugă după Jungkook. Șatenul se îndepărta cu pași lenți de local, iar el trebuia să îl prindă din urmă și să îi explice.

***

"Cred că mi-am terminat treaba, doamna Jeon." vorbi roșcată prin telefon, având un zâmbet larg pe față.

Se află în cafenea, la o masă dintr-un colț, urmărind discuția celor doi. După ce Jungkook părăsi cafeneaua decise sa o sune pe doamna Jeon pentru a-i dă vestea. Era sigură că după acest incident Jungkook îl va părăsi pe Taehyung, iar ea va fi acolo pentru ai alina suferința și pentru ai câștiga iubirea.

"Cum așa?" se auzi vocea femeii de la capătul celălalt.

"Jungkook și Taehyung tocmai s-au certat. Până mâine relația lor va fi doar o amintire." spune fata mândră.

"Foarte bine, Nara. Vorbim mâine când ne întâlnim și cu Hana." raspunde femeia, o ușoară formă de bucurie putând fi citită din glasul ei.

"Bine. Noapte bună, doamnă Jeon!"

"Noapte bună!"

Și cu astea fiind zise fata închise telefonul, lăsându-l pe masa din fața ei și își continuă de savurat băutura.

***

Blondul reuși în scurt timp să îl prindă din urmă, dar decise să rămână câțiva metri în spatele său. Lacrimile nu încetaseră să se scurgă pe chipul frumos al băiatului. Se simțea atât de rău și știa că e doar vina lui. Era mult prea paranoic.

Șatenul intră în parc, parcul în care cei doi se plimbasera în acea zi, ziua în care și-au mărturisit sentimentele. Se așeză pe o bancă, având gluga hanoracului ce îi acoperea aproape în întregime fața.

Taehyung privea trist la băiatul din fața sa. Își făcu curaj și înaintă, oprindu-se în dreptul băncii pe care stătea șatenul.

"J-jung-k-kook?" Vocea îi tremura atât de tare iar vederea îi era încețoșată din pricina lacrimilor.

Jungkook își ridică încet capul, privindu-l în ochi pe cel mai mare, făcându-l pe Taehyung să îl privească uimit.

Jungkook își ridică încet capul, privindu-l în ochi pe cel mai mare, făcându-l pe Taehyung să îl privească uimit

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

[n/a] : pam, pam, pam. și uite așa plâng eu :)   sper că va plăcut capitolul și totodată sper că nu sunt prea multe greșeli. am vrut să mai aștept până să postez acest capitol, dar nu m-am putut abține! :)

 am vrut să mai aștept până să postez acest capitol, dar nu m-am putut abține! :)

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

×ne citim capitolul viitor 💌

𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪;𝙩𝙠Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum