𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》35《

"Esti mai bine?" intreaba blondul mangaindu-i spatele.

"...da...merci..." șoptește șatenul.

"Nu îmi mulțumi! Nu ai pentru ce!" spune cel mare, plasând un sărut moale pe fruntea lui Jungkook înainte să se ridice din pat.

Blondul era acum lângă pat, așteptând ca Jungkook sa se ridice si sa meargă sa mănânce ceva. Șatenul zâmbi slab și se ridică în picioare pe pat, venind pe margine si aruncandu-se, la propriu, în brațele blondului. Jungkook isi incolaci picioarele în jurul taliei lui Taehyung, ducandu-si mâinile după gâtul sau si asezandu-si capul pe umărul băiatului.

"Leneșule!" spune băiatul zâmbind si scăpănd un chicot.

Ii strânse puțin mai tare coapsele satenului in palmele sale pentru a se asigura că nu il va scapa. Cei drept, blondului îi era cam greu sa il susțină, dar totusi incerca.

"Tae...mm...poti să nu mai strângi asa tare, te rog?" intreaba șoptit cel mic având fata ascunsă în umărul celui mare.

"Iarta-ma, Kookie, dar nu vreau sa te scap..."

"Poti-poti sa ma lasi jos daca vrei." spune șatenul si vru sa coboare de pe talia blondului, dar acesta nu ii permise.

"E ok. Acum, sa mergem sa mâncăm."

Blondul pași împreună cu cel mic în bucătărie, lasandu-l pe un scaun de lângă masa si indreptandu-se spre frigider.

"Ce ai vrea sa manânci?" intreaba cel mare uitandu-se în frigider.

"Mm, nu stiu... ce vrei tu." spune șatenul frecandu-si ochii în încercarea de a alunga senzația de somn.

Taehyung zâmbi cand isi îndrepta privirea spre cel mic. Jungkook arata atat de drăguț cand era pe jumătate adormit!

Blondul puse pe masa ingredientele de care abea nevoie pentru a prepară micul dejun si ii mai arunca un ultim zâmbet satenului înainte să se apuce de gătit.

***

C

ei doi stăteau acum pe canapea, unul langa, si priveau o emisiune televizată. Blondul isi așeza o mana pe talia celui mic si îl trase mai aproape de el, facandu-l astfel să tresara.

"Te iubesc!" spuse Taehyung afișând un zâmbet blând cand ochii celor doi se intalnira.

"Te iubesc!" răspunse șatenul, zâmbind la rândul său.

"Jungkook..." începu blondul, zâmbetul sau fiind inlocuit de o expresie serioasă. "Ce s-a întâmplat aseară?" intreaba după o mica pauza, tragandu-l pe băiat si mai aproape de el.

Jungkook scapa un suspin si îl privi. Părea...speriat? Confuz? Nici el nu stia cum se simte, tot ce stia era ca voia să rămână lângă Taehyung.

"Eu...nu stiu cum sa incep." raspunde el si isi fixa privirea spre mâinile sale, începând sa se joace cu propriile degete.

Taehyung continua să îl privească. Stia ca băiatului îi era greu, dar chiar voia să îl ajute.

Îl ridică si îl așeza în poala sa, punandu-si o mana pe spatele sau si mangaindu-l pentru a-l asigura că totul e inregula.

"E ok. Doar, incearca, iar daca nu poti sau nu te simți pregătit putem vorbi alta data." spune blând băiatul, sarutandu-i fruntea.

Șatenul trase aer în piept și începu să îi povestească în detaliu ce se întâmplase cu o seara in urma. Vorbi si despre copilăria sa, despre lipsa părinților și despre cum l-a afectat asta. Blondul îl asculta cu atentie, oberindu-i îmbrățișati si spunandu-i ca îl iubește și că totul va fi bine.

"Tae, imi e frica ca te vor lua de lângă mine..." spuse cel mic având capul pe pieptul blondului, scăpănd mici suspine. Își abtinea lacrimile, deși stia ca Taehyung nu îl va judeca si îl va ajuta să se calmeze.

"Iubirea mea, iepuraș, hei, priveste-ma te rog!" spune blând băiatul facandu-l pe saten sa îl privească. "Nu voi lasa pe nimeni sa iti faca rau sau sa te ia de lângă mine!" spune acesta afișând un zâmbet mic si isi lipi buzele de cele ale satenului.

"Imi place de Tae cel protectiv!" afirmă cel mic dandu-i un sărit pe vârful nasului si zâmbind.

Taehyung zâmbi și el. Orice lacrimă sau urma de tristețe se risipi dintre cei doi, fiind înlocuite de râsete și zâmbete.

"Totul va fi bine! Vei vedea! Acum, tu vei sta cu mine, macar până trec evaluările de sfarsit de an, iar apoi vom vedea ce facem cu părinții noștri. Important e ca tu sa fi bine!" spune blondul trecandu-si mana prin părul moale al celui mic.

"Important e ca noi să fim bine!" spune băiatul accentuând cuvântul noi. "Multumesc mult, Tae! Te iubesc atât de mult, dar nu stiu cum sa exprim asta!" spune si isi lasa privirea în jos, fiind puțin rușinat de situația în care se aflau.

"Nu e nevoie de cuvinte, stiu deja cat de mult ma iubesti! Si eu o fac! Si eu te iubesc, Jungkook!" spune blondul si ii prinse buzele celui mic într-un sărit destul de timid dar plin de iubire.

***

"Am contactat-o pe Nara si am vorbit cu ea. Acum trebuie doar sa asteptam!" spune femeia zâmbind.

"Crezi ca va funcționa?" intreaba Hana puțin nesigură.

"Doar ai incredere!"

[n/a] : insfarsit mi-am adunat toată vointa si am scris capitolul acesta. va multumesc enorm pentru atenția pe care mi-o acordați! inseamna foarte mult!

× ne citim capitolul viitor 💌