𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》36《

"Jungkook! Vreau ceva dulce!" spune băiatul asezandu-se pe canapea si punând un botic absolut adorabil, la vederea căruia șatenul scapa un chicotit.

"Cred ca si eu vreau." spune Jungkook zâmbind.

"Atunci sa mergem la cumpărături!" exclama cel mare si se ridică vesel de pe canapea, facandu-l pe Jungkook sa rada.

După câteva secunde în care cel mic a reușit să își inabuseasca râsul, îi veni o idee.

"Am o altă idee, dar intai pot sa ma uit in frigider?" intreaba șatenul ridicandu-se si el.

"Mm, sigur." raspunde blondul puțin confuz.

Cel mic intra in bucătărie si inspecta frigiderul, urmând să bată din palme fericit.

"Am tot ce îmi trebuie! Tae, iti plac clatitele?" intreaba șatenul apropiindu-se încet de cel mare.

La auzul cuvântului clătite blondul începu să bată din palme si sa sara in jurul satenului, urmând să îl îmbrățișeze.

"Da!" exclama el vesel.

Clătite erau desertul sau preferat. Cand era mic el împreună cu bunica sa făceau clătite împreună, câteodată jucandu-se cu ingredientele, sfârșind mereu râzând si savurat împreună desertul pe care îl făcuseră.

"Atunci, vrei sa ma ajuți sa fac cateva?" intreaba șatenul zâmbind si sarutandu-i tandru fruntea, reușind să îl readucă cu picioarele pe pământ.

"Mai întrebi?"

Blondul îl elibera pe cel mic si se grăbi să facă mai mult locul pe masa pe care urmau să gătească, urmând să scoată ustensilele necesare în timp ce Jungkook aducea ingredientele.

"Ceva nu e bine!" spune cel mic gânditor privind masa plină cu boluri si ingrediente. "Aha!" exclama si fugi în sufragerie, lasandu-l pe blond confuz, dar totusi amuzat.

Cel mic se purta ca un copil, iar asta era adorabil!

Jungkook aprinse televizorul, dând pe un post de muzica si chitaind fericit cand auzi melodia ce rula. Dădu volumul cu mult mai tare decât ar fi normal si fugi inapoi in bucătărie cântând, găsind un băiat amuzat ce zambea larg.

"I love it when you call me señorita! I wish I could pretend I didn't need ya, but every touch is... um, Taehyung, s-a intamplat ceva?" intreaba cel mic oprindu-ma din cantat si privind confuz la hyung-ul sau care stătea pe un scaun si tot ce făcea era sa îl privească si sa zâmbească.

"Esti absolut adorabil! Ai o voce asa frumoasa! Ar trebui să îmi canto mai des!" spune băiatul si se ridică de pe scaunul pe care stătea începând sa prepare aluatul pentru clătite.

Jungkook roși puternic la complimentul facut de cel mare. Acum se simțea atat de emoționat în preajma celui mare. Își lasă capul în jos cand simti privirea blondul ce îl analiza atent si merse lângă el ca sa îl ajute.

"Jungkookie, de ce nu mai canti?" intreaba Taehyung afișând o expresie supărată.

"Eu—mi-e rusine, hyung..."

Taehyung zâmbi larg si isi scutură rapid palmele, înainte să îi înconjoară talia celui mic de la spate si sa isi puna capul pe umărul sau.

"Iubire mică, nu trebuie sa iti fie rusine! Ai o voce atat de frumoasa! Ma face sa ma îndrăgostesc mai mult cu fiecare secundă în care o ascult!" spune încet cel mare facandu-l pe Jungkook sa simtă un fior pe șira spinării, un val de căldură apărând în interiorul pieptului sau.

Nu s-a simțit niciodată a stat de vulnerabil, dar ar minți daca ar spune că nu îi place. Sentimentul ca cineva te iubeste e extraordinar, iar pentru Jungkook sa stea cu Taehyung reprezenta ceea ce voia să facă pentru tot restul vieții.