𝙡𝙤𝙫𝙚 𝙮𝙤𝙪；𝙩𝙠

》43《

"Hei, mă bucur că ai putut veni!" spune șatenul.

"Hei, Tae știe că te întâlnești azi cu mine?" întreabă rozaliul așezandu-se pe scaunul din fața celui mai mic.

"Nu, el e încă la ore. Te-am chemat ca să vorbim, despre mine și Taehyung..." spune Jungkook lăsându-și privirea în jos.

"Ce naiba ai facut, Jeon? Trebuie să te omor?" întreabă Jimin încruntându-se și devenind amenințător.

"Stai jos rozaliule și nu te mai încinge așa!" răspunde șatenul zâmbind când văzu încruntătura de pe chipul celui mai mare.

"Jungkook!" aproape țipă Jimin atrăgând câteva priviri asupra lor.

"Gata, gata! Of! Putem vorbi despre lucrurile importante?" întreabă șatenul jucându-se stresat cu degetele sale.

"Ce s-a întâmplat?" îl întrebă cel mai mare devenind calm și așezându-se mai comod pe scaunul său.

"Eu și Tae ne-am cam certat..." mai mult șopti șatenul evitând privirea lui Jimin, ce îl fixa, parcă vrând să vadă prin el.

Nu știa cum să înceapă sau cum să continue. Știa că ar fi trebuit să vorbească cu Taehyung despre ce s-a întâmplat, dar adevărul e că Jeon Jeongguk este un mare laș, cel puțin în momentul acesta. Îi era frică, știind că prin câteva cuvinte spuse fără să gândească l-ar putea răni pe Taehyung al său, l-ar putea îndepărta de el. Desigur, urma să vorbească și cu Taehyung pentru a clarifica situația, dar întâi avea nevoie de sfaturile cuiva, iar cum Jimin îi cunoștea destul de bine pe amândoi era persoana potrivită.

"Cum s-a întâmplat?" întreabă cel mare, o expresie tristă făcându-și apariția pe chipul său.

"După, după ce ați plecat voi am mers la o cafenea. E-eu... nu știu cum să continui..." vocea celui mic de-abia se putea auzi, simțindu-se sufocat de nodul ce i se puse în gât. Nu voia să plângă. Nu putea să plângă. Nu de față cu Jimin.

"E ok, ia-o ușor , bine? Te ascult." vocea calmă a celui cu păr roz părea că îl mai liniști puțin pe cel mic.

Începu iar să vorbească, povestindu-i în detaliu totul. Din momentul în care intraseră în cafenea, până când ajunseră acasă. Îi spuse despre felul în care Taehyung începuse să se învinuiască și despre toate jignirile pe care și le adresa singur. Îi spuse despre sentimentele pe care le avuse în acele momente, despre cum inima lui se strângea când auzea suspinele sfâșietoare ale blondului.

"Eu...Nu știu ce să fac..." încheie Jungkook, lăsându-l pe Jimin să vorbească.

"Trebuie să vorbești cu el, Jungkook!" spune băiatul cu o expresie îngrijorată.

Dacă Taehyung pățea ceva, atunci sigur ar fi comis o crimă. Blondul era ca fratele său mai mic. Îl cunoaștea de mult timp și știa cât de sensibil era. Știa toate greutățile prin care a trecut blondinul și îl ajutase să meargă mai departe. Și, cum am mai spus, nu ar permite să pățească ceva.

"Știu, dar nu știu ce să spun! Jimin, dacă îl îndepărtez fără să vreau?" întreabă șatenul agitat. Nu putea permite ca Taehyung să sufere. Nu îl va lăsa să plece, orice ar fi! Era prea dependent el!

"Ascultă-mă atent și încearcă să înțelegi, bine?" întreabă cel mai mare, urmând să continue când primi aprobarea șatenului. "Taehyung a fost sensibil și emotiv de când îl știu, dar există un alt motiv pentru care a reacționat așa seara trecută. De când era mic tatăl său a vrut să îl pregătească pentru conduce compania pe care o deține. Era mereu strict și îi cerea să fie perfect, descurajându-l. Taehyung a început să se subestimeze, știind că nu va ajunge vreodata la standardele tatălui său, ajungând să creadă că are numai defecte. Am încercat să îl ajut, dar se pare că nu am facut deloc progrese. Am încercat chiar să îl conving să vadă un specialist, dar nu a fost deacord sub nicio formă! A continuat să se subestimeze și a ajuns unde este acum..." vocea băiatului părea franta în timp ce povestea despre problemele prietenului său. "Știu că este ciudat să afli asta de la mine, dar Taehyung nu ți-ar fi spus și chiar era necesar sa afli asta!"

Încercase să îl ajute. Chiar își dăduse toată silința, dar rezultatele nu au aparut nici până astăzi.

"Ce pot să fac?" întreabă șatenul îngrijorat pentru starea iubitului sau.

"Să îl ajuți, Jungkook! Ajută-l! Asigură-l e este important pentru tine, că îl iubești. Petrece cât de mult timp poți cu el. Te rog, dacă îl iubești, ajută-l!" vocea rozaliului suna disperată făcându-l pe Jungkook să reflecteze a doua oară asupra informațiilor pe care le primise.

Și atunci realiză. Realiză cât de gravă e situația în care se află iubitul său. Trebuia să îl ajute și o va face cu orice preț!

"O voi face!" spune băiatul hotărât gândindu-se la discuția pe care o va avea cu Taehyung când se va întoarce acasă.

"Bine, dar_ Jungkook, ieri seară, l-ai dus pe Tae și după ai plecat acasă?" întreabă cel mare îngrijorat.

"Sigur că nu! Am rămas cu el și am dormit împreună."

"Bine." Jimin părea mândru. Șatenul nu îl lăsase singur. Era un început bun!

Jimin aruncă o privirea asupra ceasului pe care îl purta la mână, urmând să îl ridice pe Jungkook de pe scaun și să îl împingă spre ieșire.

"Hai, hai! Grăbește-te! Nu mai ai mult timp până ce Tae termină cursurile!" îl înștiință rozaliul zâmbind.

"Mulțumesc mult Jimin! Ne mai vedem." și cu acestea fiind spuse Jungkook se grăbi să ajungă la facultate, gândindu-se la felul în care îl va ajuta pe Taehyung.

Voi avea grijă de tine! Îți promit!

[n/a] : îmi cer scuze că nu am postat mai devreme, dar chiar nu am avut timp pentru scris. imi pare rau!

● Ce părere aveți despre capitol?

● Ce credeți că o să facă Jungkook?

× ne citim capitolul viitor 💌